Post telefonic temporar deranjat

La telefon,cu PMB

Post telefonic temporar deranjat

Acesta este singura discutie intre Primaria Municipiului Bucuresti si orice cetatean care are o treaba sau alta cu un membru ori altul.

Taman bine, zilele acestea PMB a facut si a dres si a propus un buget pentru Bucuresti.

Bugetul PMB este bugetul fiecarui cetatean pentru ca, in pofida a ceea ce dl. Sorin Oprescu numeste „placa cetateanului – fondurile astora sunt fonduri publice” (sic! revenim la obsesiile noastre), bugetul nu este al Primariei, ci al nostru. Drept pentru care, precum o familie chibzuita si grijulie ce ne aflam noi, catateanul, ne uitam la ce bani avem, cantarim nevoile Bucurestiului si ne apucam de pus pa hartie proiectii financiare. In spatele unui buget stau taxele si impozitele, iar in fata lui se asterne promisiunea unui oras mai bun. Punctul 0 il reprezinta votarea acestui buget.

Azi, organizatiile Platformei pentru Bucuresti au reclamat Primariei modul in care alege sa cheltuiasca aceste fonduri. Cum au reclamat? Din autobuz in metrou, in alt metrou si in holuri pline de functionari bezmetici si exuberanti de mirosul unei mochete caramizii pentru trafic greu.

Vrem sa ne sustinem punctul de vedere, iar legea ne sustine sa facem asta. Conform legislatiei (legea 273 si legea 52), timp de 30 de zile proiectul de buget trebuie sa fie public. In aceasta perioada se centralizeaza sugestii si reclamatii pe acest document si, pentru fiecare dintre ele, se emite o pozitie oficiala. Am observat unele inadvertente la acest proiect si, conform mai sus mentionatei precautii, am vrut sa le sesizam si domniilor sale, reprezentantii nostri in tranzactiile financiare din banii publici.

Scriem un document oficial, cu exprimari echilibrate si cu un ton politicos, pentru ca asa se cade. Le explicam cum e cu Legile mai sus mentionate (cutuma spune ca orice administrator / functionar / persoana cu functie publica are in constiinta, la orice pas aceste decantari ale intelepciunii juridice, insa cutumele devin exceptii in cazul PMB) dupa care insiruim ce consideram noi oportun (pentru aceste detalii, ia mergeti dumneavoastra pe  http://www.urbanitate.activewatch.ro, ca prea rataciti pe bloguri informale!).

Manualul de comunicare interinstitutionala ne indica pasii: numar de inregistrare, fax catre institutia cu pricina, telefon pentru a primi numarul lor de inregistrare. Minunat. Sunam la cabinetul dlui. Primar: Linie telefonica temporar deranjata. Sunat la Secretariatul General al PMB, suna ocupat, obsesiv si repetitiv. Sunam la cabinetele unor consilieri, acelasi tratament. Domnii si doamnele se muta.

Haideti ca am ajuns la subiectul nostru. Noul sediu, pentru care achitam (noi, contribuabili, ma scuzati de obsesie), aproape 2 milioane si jumatet de euro anual, este asaltat de functionari imbacsiti de praf si bodoganind constatnt cu privire la noul lor statut de carausi. Isi cara calculatoare, dosare, cutii, cani, bibelouri. Si, pe drum dinspre Regina Maria pana pe Splai se pare ca au uitat de comunicatii. Ajunsa la registratura pentru a depune contestatia, reclam, confuza si usor amuzata: „ma scuzati ca va deranjez si eu cu contestatia mea, insa liniile telefonice se pare ca sunt moarte”. „Da, si maine o sa fie asa. Se muta”.

Seninatatea doamnei a fost dezarmanta. Deci, printre acele cutii, lazi si pachete se gasesc si cablurile aferente telecomunicatiilor. Zilele acestea se ocupa cu mutarea lor peste podul ce va sa vie de la Grozavesti. Admit, aceasta este varianta hilara si putin probabila. Probabil ca printre acele doamne asudande si carande, sunt doamnele de la celalat fir. Au lasat receptoarele ridicate din furca, sa nu fie acuzate de rea credinta, si au pornit pe Dambovita in jos, precum Fefeleaga-Imobiliara administratiei publice.

Cum poti sista comunicarea cu o institutie publica? Sa aderam teoriei conspirationiste si sa o punem pe seama unei strategii: daca nu dau de noi pe telefoane si faxuri, poate ne lasa bugetul in forma propusa de noi? Domnilor si doamnelor, aceasta este o circumstanta agravanta. Agravanta grav (sic!).

Ajunsa si pe holurile noului sediu, cu aceeasi petitie in mana, surprind discutia unui grup de carausi-functionari. O doamna cheama alarmata o sumedenie de superiori: „eu nu o sa pot respira in acest birouas. Am nevoie de un spatiu. Cum  sa lucrez aici? Va bateti joc de mine?”.

Doamna, ia incercati dumneavoastra sa dati de un membru al institutiei dumneavoastra prin telefon. Veti descoperi o noua dimensiune a bataii de joc.

La telefon, cu PMB