Prea de tot

Just another WordPress.com weblog

Archive for Mai 2010

Ce-Re planifica o revolutie post-modernista

with one comment

Complementaritatea este dezirabila. La nivelul cuplului, micro-comunitatilor, comunitatilor, clasei politice si Universului, in genre. Dar  cand complemnetaritatea dintre administratie locala si cetatenii rezida in ignoranta (este o nuanta diplomatica pentru naduful, coruptia, lipsa de transparenta) din partea primilor si frustrarile si diseprarea celor din urma, situatia este pe atat de trista, pe cat de dezirabila.

Centru de Resurse pentru participare publica si-a suflecat manecile, a strans o gasca de Bucuresteni curiosi si dispusi la voluntariat si face treaba administratiei locale. Astfel ca, in fapt, discutam de functionari publici voluntari. Concret: 82 de voluntari vor bate drumurile Bucurestiului, vor indetifica locuri ce trebuie reanimate si vor creiona planuri de dezvoltare urbana durabila si in acord cu eficienta, calofilul si firescul.

Exercitiul este mai mult decat unul dezirabil de participare publica. Imperativul acestui demers decurge firesc din abandonul si pasivitatea administrativa in fata evidentului: Bucurestiul aluneca in sfera unor elemente contrare dezvoltarii urbane conforme cu decenta. Proiectele pe care ONG-urile inteleg sa le dezvolte in acest sector releva insa un fapt curios – cetatenii sunt intrigati si dispusi chiar ei sa genereze schimbarea pe care administratia publica ignora sa o faca. Dincolo de rezultatele palbabile la finalul acestor campanii,rezultatele intermediare sunt cu mult mai relevante. Ceea ce pare idealism intr-o faza initiala este cu mult depasit prin dorinta de implicare activa in proces. De dragul concretului, voi cuantifica teoria de mai sus: Ce-Re a propus 40 de locuri pentru aceasta explorare urbana si s-a vazut “nevoita” sa dubleze numarul de participanti.

Energia Bucurestiului, din pacate, sau, de dragul retoricii, din fericirii, acum este in cetateni. Regretabil, este o energie combatanta, pentru ca s-a nascut din dorinta de a reconstrui ceea ce administratia publica a lasat sa se “desconstruiasca”.

Vorbim de revolutii – coasele au fost inlocuite cu aparate foto, revolta distructiva cu disponibilitatea de a furniza expertiza si alternative, baricadele opuse s-au convertit in complementaritatea dintre vointa si putinta. Cei 86 de participanti din acest week-end la haladuiala boema prin Bucuresti au frumuseata grupului revolutionar care doreste reinstaurarea firescului prin parghiile firesti ale democratiei participative.

Deznadejdea cetateneasca va fi inclocuita de participarea cetateneasca. Discursurile panicarde despre ruinarea culturala a Bucurestiului vor face loc procesului de “negociere” intre planurile pe care, la final de proiect, acesti voluntari le vor pune pe masa administratiei publice. Iar, la final de proces, va exista un cheag de oameni care isi va puatea asuma din renasterea Bucurestiului.

Clasa politica este, conform normelor lingvistice, o notiune abstracta, insa cei 86 de oameni sunt indivizi cu CNP-uri si cu un loc clar definit in dinamica sociala. Beat this!

Anunțuri

Written by Irina Zamfirescu

Mai 27, 2010 at 6:48 pm

Ce este Ordonanta 114/2007 si la ce este ea buna?

leave a comment »

Spatiul verde, conform Registrelor Localitatilor

Spatiul verde, conform Registrelor Localitatilor

Spatiul verde nu se vede, nu se simte si nu se respira: spatiul verde se Registrul Localitatilor. Calitatile empirice ale acestor spatii sunt in puternica contradictie cu vointa politica: spatiul verde este acela care este recunoscut ca atare in aceste catastife institutionale, catastife ce nu vad lumina zilei.

Ordonanta 114 / 2007 este minunata! Aceasta stipuleaza imposibilitatea de schimbare a destinatiei spatiilor verzi. Intr-o tara cu spatiu verde deficitar (26 de metrii patrati per individ, minimul European, deci obligatoriu, fiind de 50) este fireasca aceasta norma. Obligativitatea de a planta este mult mai complicate decat obligativitatea de a nu taia. Oare?

Registrul Localitatilor este un fel de cartare a acestor zone verzi. Un functionar public ar trebui sa strabata orasul si sa noteze spatiile pe care le sesizeaza a fi verzi (aceasta este o simplificare sinistra). In momentul acesta, mai mult de 99% dintre orase, sa spunem cvasitotalitatea oraselor din Romania, nu au acest functionar in “teren”. Deci Registrele nu exista.

Cele mai de sus sunt premisele, iar concluzia, in logica sistemului legislativ romanesc: modificarea ordonantei astfel incat singurele spatii verzi care sunt subiectul interdictiei de realizarea a unor proiecte imobiliare sunt acelea prezentate ca atare in mai sus mentionatele non-existentele registre.

Aceasta situatie ma duce la perpetua hulita teorie a formelor fara fond. Cronologia nu a fost niciodata punctual forte al decidentilor politici, insa pare fireasca ordinea obligativitatilor: masura de realizare a registrelor este anterioara acestei modificari a ordonantei. Si asta pentru ca inexistenta registrelor arunca in nulitate insasi norma. Dar poate existenta teoretica a acestor documentatii este suficienta. Sau disparitia spatiilor verzi va facilita realizarea registrelor prin numarul mic, din ce in ce mai mic, al spatiilor verzi.

Conform actualului registru, spatiile verzi din Bucuresti sunt: parcul Herastrau, parcul Cismigiu si parcul Carol. Petecele verzi de printre parcuri, unde sunt majoritatea parcurilor pentru copii, IOR, Circului sunt iluzii, stihii palide ale unor parcuri. Practic, toate aceste incorect-numite de noi spatii verzi pot deveni, daca maine se voteaza ca atare, spatii construibile.

Situatia este cu atat mai tragica cu cat, in Romania, tot ce este construibil va fi construit.

Written by Irina Zamfirescu

Mai 24, 2010 at 6:26 pm