Prea de tot

Just another WordPress.com weblog

Archive for Octombrie 2010

Cu Palatul in instanta

with 2 comments

Azi s-a intamplat o dezbatere. Nu oricum si nu cu oricine: una publica, cu oameni alesi pe spranceana (pentru lista participanti: www.orasulestitu.ro). Asa, si? Pai domnii reprezentativi pentru domnul Ovidiu Popescu (sic!) s-au dat iar in petec.

 

Totul a inceput cu argumentul investitorului, ca asa se cade intr-o dezbatere publica: aduci toate partile si le lasi sa isi spuna pasul. “Invitatiile pentru aceasta dezbatere ne-au parvenit abia vinerea trecuta. Aceasta dezbatere ar fi trebuit sa fie un pic amanata, astfel incat proprietarul sa fie prezent. Organizatorii ar fi trebuit sa convina o alta data. Insa nu au vrut acest lucru.”. Hopa! Astia suntem noi. Pai: 1. nu moare calul cand vrea stapanu’ si nici dezbaterea cand vrea investitorul. Resursele unei organizatii non-guvernamentale sunt mici si dependente de terte parti. Daca asteptam sa vina toata lumea, deci si ministrul, si investitorul, si arhitectul se duceau si fondurile structurale si noi tot nu ne strangeam.2. 6 zile pentru a pregati participarea la o dezbatere sunt suficitente. Nu dam doctorate, exprimam un punct de vedere deja formulat.

Si acum, daca tot suntem la investitor, o sa profitam de ocazie sa mai facem o analiza pe un document al domniei sale. Domnul Theodor Paleologu ne-a dat noua, deci si presei, actiunea in contencios administrativ depusa impotriva domniei sale de catre dl. Ovidiu Popescu. Si cum exegeza este pe atat de utila pe cat de placuta pentru acest blog, sa purcedem.

  1. Utilizarea excesiva a termenilor ce tin de sfera misticului. Incurajam cultura, insa o supradoza de Mircea Eliade, fara atenta supraveghere a unui univers literar ori filosofic, dauneaza retoricii comune si juridice. Termeni precum ocult, mistifica sunt recurenti in documentul oficial depus. Si, ca si cum nu ar fi suficient, documentul “demonstreaza interesele oculte”. Usor oximoronic sau poate avem o premiera – ocultul relevat si demonstrat?
  2. Utilizarea termenului ilegal in aceeasi maniera obsesiva. Apelul la o curte care nu este orice curte, ci de-a dreptul una de apel, deci care trebuie sa stabileasca caracterul de lega / ilegal / alegal /etc-legal admite un proces indelungat de cantarire, analizare, citare si diagniosticare. Documentul da dovada de o providentiala previziune juridica: e ilegal, e abuziv, deci sa i se taie capul. Mai mult decat stabilirea caracterului de ilegal si abuziv ab initio, avem de-a face cu “evidenta scandaloasa” a acestui caracter. Deci reducem rolul Instantei de judecata la rolul de receptor al concluziilor. Haideti sa fim chibzuiti si in acord cu legislatia si moralitatea statului de drept: prezumtia de nevinovatie sufera cand vede verdicte in documente ce instrumenteaza un proces.
  3. Documentele oficiale, deci si acesta in cauza, nu admit semne de exclamatie. Sau cel putin asa ne indica limba romana. Textul este presarat de “?!” si “!”. Adica domnul Popescu tipa la instanta. “Este scandalos!”. Acesta este un paragraf in documentul ce se doreste argumentativ si care deserveste ca instrument instantei. La cine tipa? La instanta? Se cade sa facem asta?
  4. “Corespondenta solicita expres [dintre Ministerul Culturii si proprietar] sa inaintez documentatia pentru consolidarea Palatului! Aceasta nu are nici o legatura cu faza PUZ a proiectului!” (a se vedea semnele de excalamare!!) Aceasta este o capacana pe care chiar investitorul si-a intins-o: s-a impins singur in contrargumentarea propriilor argumente. Daca in mod curente ne prezinta reabilitarea Palatului strict in termeni de intima si perversa legatura cu PUZ-ul din coasta cladirii, acum ne spune ca nu e nicio legatura. Pai nu e! Si noi la fel spunem. Atunci, de ce aveti palatul de ani de zile si el se simte din ce in ce mai slabit in lupta cu gravitatia si igrasia? Si nu trebuie sa pierdem vreun moment din vedere: a fost achizitionat un Palat, nu o tarla pe care sa propunem PUZ-uri. Sau nu?
  5. “Situatia a devenit alarmanta si exprima persiflarea [via Divertis?] constienta si incalcarea deliberata a drepturilor si intereselor mele legitime, deoarece abuzul se perpetueaza intr-o maniera inexplicabila altfel decat prin incalcarea cu rea-credinta a obligatiilor si indatoririlor administratiei”. Depe site-ul institutiei Ministerului Culturii si Patrimoniului National “elaborează şi asigură aplicarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare în domeniul culturii şi cultelor, protejând şi promovând patrimoniul cultural, diversitatea culturală, creaţia contemporană şi industriile culturale, susţinând participarea cetăţenilor la viaţa culturală şi asigurând libertatea religioasă şi sprijinirea cultelor”. Deci,efectiv, despre ce vorbeste documentul? Indatoririle administratiei sunt sa fie cu grija la patrimoniu si sa sustina participarea cetatenilor la.. Ceea ce a facut dl. Theodor Paleologu si, speram, va face si dl. Kelemen Hunor, este exact contrariul a ceea ce este stipulat in document si in deplina concordanta cu indatorirea administratiei.
  6. „[..] ministrilor care au refuzat fara justificare si prin fraudarea legii [sic!], eliberarea in termen a avizului precum si la daune morale pentru repararea prejudiciului de imagine pe care autoritatea administrativa centrala si cei doi ministri mi le-au provocat, prin instigarea incorecta a unor organizatii non-guvernamentale, interesate sa sprijine „interese oculte”, ale concurentei din domeniu”. Toate ONG-urile, la careu! Ocultilor si deservitilor! Practic, aparat-apendice al disidentei constructoare de PUZ-uri aberante, ONG-urile asteapta blande si obediente semnale la care sa raspunda cu: dezbateri, mitinguri, nervi si „instigari”. Ei bine, nu. Este nedrept si, am putea adauga, calomniator la adresa unor oameni care inteleg sa isi faca din interesul public mai mult decat o misiune. Putem chiar cere daune morale in instanta pentru „prejudiciul de imagine” adus prin aceasta fraza. S
  7. Si cum tichia de margaritar sade bine, avem si piesa de rezistenta: antentul oficial, asa cum arata intr-un document al dlui. Ovidiu Popescu catre Ministerul Culturii si Patrimoniului National, poarte numele de Stirbey Palace si are un jpeg mic cu Palatul Stibei in infatisarea-i care face cinste: de Palat. Suntem tentati sa credem ca este o imagine din arhiva, avand in vedere ca Palatul e Palat, nu ruina-anexa-la-PUZ. Dar sa inchidem optimist: macar stie ca are un palat in posesie.

 

Nota editiei: Acesta este un pamflet, deci sa plangem.

Written by Irina Zamfirescu

Octombrie 28, 2010 at 9:03 pm

Zero parale

leave a comment »

Primarul Neculai Ontanu a revenit pe micile ecrane. Aproape in prime-time si de-a dreptul in studiourile B1TV. Pret de aproape o ora s-a conversat cu doi jurnalisti pregatiti constiincios cu intrebari deloc provocatoare. Actul jurnalistic n-a reusit sa desluseasca actul administrativ in care este angajat domnul Ontanu. Totusi, timpul s-a scurs mai lin printre emanatiile distinsului ales.

 

Intriga a fost asigurata de anuntul domnului primar de a juca intr-o liga mai mare. In 2012 va candida la Primaria Generala a Capitalei. Cei zece ani de primarie de sector il recomanda. Plus ca, intre timp, s-a mai schimbat si compozitia alifiilor. Care alifii? Alea care ung omul simplu si-l transforma intr-un competitor feroce. Dincolo de ambitiile constitutionale si umane ale domnului primar, in retorica domniei sale am observat niscaiva apucaturi care i-ar putea ingreuna accesul la fotoliul de Primar. Facem un pustiu de bine si ii acordam putina consultanta. Cand va deveni Primar, promitem sa-i acordam mai multa Consultanta.

  1. Rolul administratorului umil si apolitic care gestioneaza cateva mii de miliarde de lei (vechi), in beneficiul comunitatii nu mai prinde la public. Suntem in 2010, an de criza si de grija. Toti ochii sunt pe bani acum. Daca au disparut, noi vrem sa stim de ce. Daca ei exista (si mai este si excedent, dupa spusele domnului Ontanu), vrem, din nou, sa stim de ce. Nu ne aratati banii, doar sursa.
  2. Este profund indecent sa afirmati public ca cetatenii pe care ii pastoriti nu sunt informati si ca ar trebui sa se mai documenteze inainte de a se revolta in varii probleme. Invatati sa ascultati/cititi. La intrebari de genul „De ce  s-au schimbat de 3 ori, in 2 luni, dalele din Parcul Tei?”, nu se raspunde niciodata cu „Dar n-a fost investitie din bugetul local, ci privata. Contributia a fost de zero lei, zero bani.” Raspunsul ideal ar fi incercat sa cuprinda argumentele si logica edilitara din spatele amenajarii acelui parc. Va rugam, domnule Ontanu, nu-i mai certati pe cetatenii comuni cand se uita urat la investitiile repetitive si neinspirate din jurul lor. Dumneavoastra va laudati cu zece ani de domnie la primarie. Ei, nu se pot lauda cu cele doua decenii de absurditate si indolenta in guvernare. Fie ea mare sau mica.
  3. Este riscant sa promiteti ca, odata ales, veti activa si imputernici structuri ferme care sa controleze legalitatea constructiilor ce rasar din piatra de patrimoniu. Formal, stim ca acestea exista. Unde este plus valoarea? Cumva insinuati ca numai cu sceptrul de Primar ati putea starni controalele in teren?
  4. In actul comunicarii, limbajele non-verbal si paraverbal  au o pondere de 93%. Pe verificate. Va sugeram sa va calibrati discursul in functie de numarul de participanti. Daca sunteti doar dumneavoastra, in intimitatea oglinzii, sunteti liber sa spuneti orice si oricum. Problema devine delicata cand alaturi de dumneavoastra sunt mai multi receptori umani, plus un cameraman impertinent care tine cadrul cam detaliat cu mimica dumneavoastra. Asadar, va recomandam maxima prudenta cand afirmati ca ati demolat nenumarate constructii ilegale. (Apropo, mai primiti cu 544/2001? Nu stam mult, promitem!)
  5. Uniunea Europeana nu da bani gratis. Daca sunteti intrebat despre oportunitatea unui proiect, cu telegondola de pe Colentina in frunte, nu raspundeti NICIODATA ca banii erau gratis si ca ati fi fost mai putin inteligent daca nu puneti mana (laba?) pe finantare. Ideal ar fi sa raspundeti conform urmatoarelor criterii: impact pe termen mediu si lung asupra mediului si asupra vietii economice locale, dar sa nu uitati de impact social. Daca va incapatanati sa raspundeti ca la talcioc, nu faceti decat sa-i enervati pe colegii dumneavoastra din departamentul tehnic care se ocupa de documentarea respectivului proiect. Lecturi obligatorii pentru dumneavoastra: http://www.inforegio.ro/ si http://www.scribd.com/doc/10969427/Codul-bunelor-maniere .

Probabil astazi, domnul Neculai Ontanu a plecat de la birou spre studioul B1TV cu urmatorul proverb in gand: Zeii au hotarat ca virtutea sa fie obtinuta cu sudoare. Desi a avut toate conditiile (contractuale, oare?) pentru a ne seduce definitiv si iremediabil, a sfarsit intr-un proverb mai tragic si fatalist: Gura pacatosului adevar graieste! Pacat, domnule Ontanu! Ajungem la vorba bengalezului: Nu poti sa pasti o vaca in pom si sa usuci orezul cu vorba.

Written by Irina Zamfirescu

Octombrie 20, 2010 at 8:16 pm

Ba pe-a PUZ-ului Poligrafiei!

with 2 comments

Tocmai ce s-a consumat si ultima etapa premergatoare intrarii proiectului PUZ Poligrafiei in consiliul general spre votare – consultarea publica. Adusi in sala unde doar oamenii mari au voie, oengisti si propritarii terenurilor, deci elaboratorii PUZ-ului, in sala de consiliu a Primariei Generale, cu mic, cu inverstitor, aciuiati in tabere, veniti sa isi expuna punctul de vedere. Totul s-a desfasurat conform procedurii si asteptarilor.

De o parte avem ONG-uri, de cealalta parte dl. Prodecan al facultatii de drept (irelevant, nu dam nume), precum si dna avocat Chereches, dimpreuna cu sotul domniei sale, avocat de-asemenea (dam nume, este relevant). Intre cele doua parti: un culoar intre doua randuri de scaune, precum si PUZ-ul inpricinat, deci viziunile cu privire la legislatie si amenajarea spatiului urban.

Argumentele, de o parte si de alta, au fost oarecum predictibile: reprezentantii ONG-urilor cu legea care interzice schimbarea destinatiei spatiilor verzi, legea sanatatii publice si alte cateva legi. De cealalta parte, avand in vedere ca avem in scena conaisseurs ai sistemelor legislative interstelare, firesc, tot legea. Si in plus, ceva lamentatie. Nu revenim acum pe fondul problemei. Si asta nu pentru ca am fi superficiali, preferand formele goale ale confruntarilor, ci pentru ca intr-un post anterior am discutat despre usoarele discrepante majore intre cererile partilor si legea (pentru articolul cu pricina, click aici).

Frumusel, ordonat, precum sunt toate lucrurile la facultatea de drept, domnul Prodecan ne-a vorbit aproximativ 20 minute (un interval imens in conditiile unei dezbateri publice extrem de limitate ca timp) despre dl. Stoicescu. Cum care dl. Stoicescu? Dl. Care a lasat prin legat (?!) ca 3/8 (sic!) din averea domniei sale sa revina facultatii de drept cu conditia ca orice profit de pe urma acesteia sa devina burse, ajutoare sociale, camine si o serie de alte facilitati pentru studentii de la facultatea in cauza. Evident, nu punem decat sub nobletei gestul domniei sale, dar ce treaba are asta cu spatiul verde si cu ordonanta 114/2007? Noi vorbeam de spatiul verde, dl. Prodecan despre cele 53 de milioane investite in studenti, noi vorbeam despre respectarea legii, dl. Prodecan dadea inainte cu studentii merituosi, definiti ca fiind aceia cu media peste 8. Noi cu PUZ-ul, dl Prodecan cu virtutile. Nu-i bai, virtutea e buna, insa ne intoarcem in cercul vicios al mijloacelor care justifica scopul. Si daca studentii acestia merituosi ajung in instante precum dna. Chereches, care cere reactualizarea unui PUZ expirat inca din 2007, noi am ridica din spranceana la aceste investitii.

Si iata ce trecere frumoasa facem la cuplul Chereches. Dna, mai vulcanica din fire. Dl., mai rezervat, insa cu replici acide tinute sub limba si eliberate strategic. Impreuna: familia Chereches. Cu o naivitate virginala, dna Chereches explica cum a achizitionat, in 2002, un teren cu 35 de ramasite ale unor cladiri. De unde spatiu verde? Avem de-a face cu un grav caz de mal praxis: pai cum, dna. Chereches nu a cerut de la Primarie documentatia inainte de achizitionare si nu a vazut ca acel spatiu este cartat V1a = spatiu verde ce nu poate sa isi schimbe destinatie? Caci daca nu a facut intocmai, despre ce avocat vorbim aici? Unul slab. Mai mult, banuim si de chiul pe cei doi avocati de la cursurile de retorica din facultate: unui argument precum limitarea spatiului verde, deci precaritatea calitatii vietii pentru un bucuresti betonizat, domniile lor raspund cu: “nu este o zona locuita. Deci, cine sa se bucure de un parc acolo?”. Plusand, argumentul de guerrilla utilizat de noi “sunt mii de victime anuale ale poluarii in Bucuresti”, dl. Chereches isi releva calitatea de semi-providenta: “nu moare cine trebuie!”. Deci exista o lista! Si dl. Chereches o are.

Despre dl. Patrascu, arhitectul sef al Capitalei, nu se pot spune multe aici. Pentru ca el nu a vrut sa spuna mai multe decat ca “legea este ambigua, speta e complicata, consiliul general se va pronunta”. Noua specialitate a dlui. Patrascu este diplomatia, neutralitatea si impecabilitatea in lipsa de argumente.

Ce mai e de spus? Poate ca, cel mai important lucru al discutiei de azi, concluzia care a fost trasa inca din deschidere de catre reprezentantii Primariei: “se va face o analiza pe marginea consultarii, va fi inaintata catre consilieri, iar acestia vor decide”. Consilierii, alesii nostri in fruntea Bucurestiului vor avea intelepciunea si discernamantul de a analiza, cantari si decide. Nu? Sau se tem de lista dlui Chereches?

Written by Irina Zamfirescu

Octombrie 18, 2010 at 9:17 pm

Cultura cinismului sau cinismul culturii?

leave a comment »

Am invatat, cu totii, ca arta nu trebuie sa aiba grija frumusetii. Estetica uratului este un concept modern, pe care prezentul l-a imbratisat, incurajand contrastele. Contrastul accepta raul necesar pentru potentarea binelui imperativ. Si asa s-a nascut carciuma imensa Lipscani. Si, poate, ideea Bienalei Tinerilor Artisti din Palatul Stirbei.

8 octombrie – 7 noimebrie: Bienala Tinerilor Artisti. Eveniment care aduna artisti din n state intru emulatii spirtuale, asa cum orice eveniment artistic provoaca. Si asa cum sade bine tuturor celor ce sunt de-ale artei contemporane, trebuie sa existe un element neconventional. Scena: Palatul Stirbei. Cu ocazia acestui eveniment, portile impunatorului edificiu se deschid pentru a confirma coerenta intru paragina Palatului – interiorul este asa cum este reprezentat si de fatada: intr-o stare avansata de degradare si abandonat. Contrastul dintre lucrarile expuse si Palat poate, intr-adevar, confirma teoria validata de arta – discrepantele genereaza stari emotionale puternice. Insa, daca odata vizitat locul, starea emotionala pe care o rezervati este doar de vibratie artistica, atunci Palatul nu isi merita proprietarii de drept. Si anume catatenii.

Lucrarile sunt artistic presarate printre igrasie, pereti lipsiti de bucati de tencuiala si crapaturi adanci in perete. Intr-adevar, acesta este, a la lettre, un spatiu neconventional. Insa avand in vedere ca vorbim de un spatiu al unui monument de clasa A (reluam, aceasta este sintagma birocratica pentru monument istoric de importanta nationala), acesta este un spatiu imoral, obscen de imoral prin abanondarea unui edificiu in care cu totii avem interes si, prin noi, istoria.

Organizatorii si-au facut, din punctul nostru de vedere, un deserviciu enorm din organizarea acestei expozitii aici. Nu incriminam niciun moment un astfel de eveniment, in sine. Incurajam arta si, firesc, orice manifestare a ei este nu doar oportuna, ci necesara. Insa arta neconditionata ne este un concept strain. Am invatat sa facem rabat de la traditional, de la calofil, insa nu si de la decenta. Amplasarea unesi astfel de expozitii in Palatul Stirbei in paragina pare sa valideze paragina, ci nu galeria de arta. Iar validarea unei astfel de paragine nu face cinste nici organizatorilor si, din pacate, nici manifestarii artistice.

Din nou, citam din dl Ovidiu Popescu, se pare un mecena in scena artistica Bucuresteana: “Desi nu este prima dezvoltare de acest fel, se doreste a fi un proiect de pionierat si de buna practica in integrarea noului si vechiului in arhitectura contemporana”. Ni se permite, in acest punct, sa fim usor paranoici? Daca domnul Popescu sustine “integrarea vechiului” in Absolutul Contemporan, putem sa avem suspiciunea unei potriviri de agende intre cele doua parti? Aceasta este strict o ipoteza de lucru, deci nu o acuza.

Noi nu am putut identifica decat doua circumstante atenuante pentru organizatori:

  1. au ales acest loc pentru a gasi un pretext pentru deschiderea portilor catre noi, cetateni, si a face un real “audit” al starii in care se afla imobilul;
  2. intreaga galerie este un test: daca intri in expozitie si pleci cu sentimentul revelator si curator de a fi fost partas la Arta, si esti lipsit de frustrarea si revolta unui loc istoric batjocorit, in mod cert exista probleme in structura ta de cetatean.

In cazul in care oricare din aceste doua ipoteze pot fi validate, ramane totusi o nostalgie usor retorica (sic!): cum se face ca artistii nu vad igrasia de exponate si nu vad monumentul de cladire?

Written by Irina Zamfirescu

Octombrie 15, 2010 at 1:08 pm

Scrisoare intre-deschisa catre proprietarul Palatului Stirbei

with 2 comments

Azi, la orele 9, 14 indivizi “derizorii” din punct de vedere numeric, au stat timp de o ora in fata Ministerului Culturii. Nu au stat oricum, ci militand pentru Palatul Stirbei, deci impotriva PUZ Complex Multifunctional Stirbei. Dintr-un birou cu o buna conexiune la internet, dl. Ovidiu Popescu trimite un comunicat de presa si, deci, un picior in capul ONG-istilor.

Nu reluam povestea cu Palatul si cu motivele pentru care noi nu consideram un proiect oportun ridicarea unui Complex in coasta unui Palat. Azi o sa analizam textele emise de domnul mai sus mentionat, proprietarul de fapt al Palatului (in ceea ce priveste proprietarul de drept, aici putem enumera pe fiecare dintre cetatenii Romaniei, in conditiile in care imobilul este monument istoric clasa A, deci de importanta nationala).

Dl. Popescu zice asa: „Am aflat cu surprindere şi indignare de protestul organizat astăzi de 14 indivizi care se opun unui proiect avizat de Comisia Naţioanala a Monumentelor Istorice şi care va crea mii de locuri de munca şi va aduce o investiţie de peste 100 de milioane de Euro. Consider că protestul de astăzi a unui număr derizoriu de indivizi este o nouă încercare de  denigrare a proiectului si de intimidare şi presiune pusă asupra instituţiilor statului de drept şi în special asupra Ministrului Hunor care trebuie să elibereze avizul”.

– nu vom discuta despre surprinderea si indignarea participantilor la miting de a vedea un PUZ respins in urma cu un an din nou pus pe masa Ministerului.

– cei 14 indivizi derizorii au in spate 13 organizatii non-guvernamentale.

– argumentul social al generarii locurilor de munca este unul primitiv si, mai mult, nici mijlocul nu scuza scopul. Niciodata.

– iata, aveti dreptate, asta am facut: presiune pe institutiile statului. Presiune de a respecta procedurile legale si de a-si respecta mandatul: societatea civila vrea proces de consultare publica.

Ovidiu Popescu: „acţiunea celor 14 indivizi sfidează toate comisiile care s-au pronunţat în favoarea acestui proiect. Proiectul de reamenajare al Palatului Ştirbei a fost aprobat în cadrul Comisiei tehnice de Urbanism a Primăriei Capitalei, în cadrul Secţiunii de Urbanism din cadrul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice şi în cele din urma la CNMI.”

– Organizatiile Non-guvernamentale nu sfideaza institutiile. Acestea ar functiona perfect cu functionari perfecti. Noi reclamam proceduri, decizii, nu institutii.

Ovidiu Popescu: „Inaltimea cladirii a fost stabilita in perfect acord cu inaltimea cladirilor din vecinatate si se va alinia la cornisa cu dimensiunea acestora. “

– Intr-adevar, daca discutam de cladirea – turn din umbra Catedralei Iosif.

Ovidiu Popescu:” Din punctul nostru de vedere, centrul Bucurestiului trebuie sustinut din punct de vedere al densitatii, daca vrem ca acesta sa-si mentina importanta urbana in fata dezvoltarii tot mai accelerate a periferiei”.

– Evident, vorbim de punctul de vedere al constructorului pentru care densitatea urbana se traduce in densitatea conturilor. In ceea ce priveste densitatea Caii Victoriei ne permitem sa fim rezervati cu privire la necesitatea amplificarii ei. Riscam sa o transformam intr-un bloc compact de masini si cladiri.

Piesa de rezistenta: Ovidiu Popescu: „Cat despre afectarea structurii Palatului, aceste critici sunt din categoria “aberatii” si mici demagogii pe o tema care implica foarte multa cunoastere specializata. Echipa noastra de arhitecti, unii dintre cei mai recunoscuti si apreciati, au luat toate masurile ca Palatul sa fie in deplina siguranta iar structura lui sa nu fie in nici un fel afectata. Mai mult decat atat, restaurarea Palatului se va face cu arhitecti restauratori de prim calibru.”

– Aberatiile desapre care ne vorbeste dl. Popescu sunt sustinute de materialul difuzat de Antena 1 saptamana trecuta – de pe blocul vecin (sic!) este vizibila fundatia. Propriu-zis fundatia: excavatoarele ce au dezafectate cramele (si ele, monumente istorice pe vremea cand au fost doborate) au scos la iveala ceea ce ochiul nu ar fi trebuit sa vada decat in faza de construire – fundatia.

– Arhitectii cei mai cunoscuti si specializati despre care ni se povesteste in comunicat: cei mai dintre care? Ati uitat categoria de referinta. Si putem sa banuim despre ce arhitecti se face vorbire.

De ce Palatul Stirbei nu este restaurat decat simultan cu construirea Complexului? Aceasta pare o forma de santaj, iar santajul cu pretul cladirilor monument istoric este o josnicie. De ce planul de reabilitare a Palatului nu a aparut acum 2 ani, anterior PUZ-ului? Responsabilitatea in fata cetatenilor de a lua in grija, si nu in administrare acest Palat tranforma acest plan de reabilitare in „santaj civic”.

Ovidiu Popescu: „Din acest punct de vedere, ceea ce caracterizeaza capitala este eclectismul si nu armonia arhitectonica. Sau altfel spus, ordinea este data tocmai de dezordine si de amestecul stilurilor. Bucurestiul nu este un oras muzeu. El este un oras viu, in plina dezvoltare si fara „epoci de aur clare”

– Aceasta caracterizare ne pune in fata unui defetism urban: asa stau lucrurile. Punct. Insa daca reconstruim parcursul arhitectural cred ca putem identifica numele care stau in spatele lipsei de armonie. Dezordinea, deci haos (pentru ca semantic, sunt cam in aceeasi zona) nu este un dat, ci un scop: lucrurile trebuie sa mearga impotriva acestei dezordini, nu sa o alimenteze. Bucurestiul nu este un oras muzeu pentru ca Palatul Stirbei este in aceasta stare, pentru ca Lipscaniul este cum este, etc. Nefericite argumente acestea pentru dl. Popescu.

Ovidiu Popescu: „Ceea ce este cu adevarat important este ca noile cladiri sa fie necesare oraşului, sa-i aducă plus valoare si mai mult decat orice, sa fie de calitate.“

– Tot domnul Popescu ne spune care va fi destinatia cladiri nou construite: “gazdui boutique’uri de lux, cafenele si apartamente rezidentiale de lux”. Caracterul necesar al acestor stabilimente ne scapa total. Deci a picat si acest test.

Ovidiu Popescu : « Uneori, acestia [organizatiile protestatare] poate nici nu realizeaza ca printr-o astfel de atitudine de dispret superficial, ei se transforma de fapt, in “culturnici” pe stil nou care, prin blocarea intiativelor de restaurare si integrare urbana moderna condamna  patrimoniul la umilinta mizeriei. »

– Timp de doi ani v-am incurajat sa reabilitati Palatul Stirbei. O facem in continuare. Procedeul utilizat de dl. Popescu se cheama sofism : face abstractie de anumite premise relevante pentru a extrage o concluzie conform cu vrerea, si nu cu realitatea. Din nou : nu ne opunem reabilitarii palatului ori integrarii urbane moderne ( cine defineste acesti termeni?arhitectii contractati de dvs ?), ne opunem proiectului din spatele Palatului.

In final, domnul Ovidiu Popescu isi face autocritica si admite ca Palatul din proprietatea domniei sale nu se simte tocmai bine : “Amanarea unei decizii in privinta demararii acestui proiect poate duce la prelungirea agoniei unei importante cladiri de patrimoniu si in final, la distrugerea ei iremediabila pentru care vor exista responsabili daca nu legali, cel putin morali. “

Asa este, domnule Popescu, mortul este de vina intotdeauna.

Written by Irina Zamfirescu

Octombrie 12, 2010 at 2:28 pm

Complexul Multifunctional Palatul Stirbei

with one comment

Palatului nu ii mai sta bine Palat, vrea sa devina complex multifunctional. Ministerul Culturii a pregatit pentru el, in fundal, un fel de ceva: cladire de 38 de etaje cu toate cele (apartamente, spatii pentru galerii de arta, cinematografe). Un Palat nu poate fi palat daca nu este Mall.

 

In 2009, Primaria Generala a Muncipiului Bucuresti aviza un PUZ care prevedea constructia unui imobil de 40 de metri in gradina din spatele Palatului Stirbei. La vremea aceea insa, Ministerul Culturii a gasit de cuviinta ca nu se cade ca Palatul Stirbei sa devina o anexa.

Anii trec, mai precis unul, si PUZ-ul se intoarce. Totusi, strategia este modificata – Ministerul Culturii este primul care isi da cu avizul. Si cum un PUZ-ul propus trebuie sa fie altfel fata de PUZ-ul modificat, propunerea intruchipeaza acum o cladire de 38 de metri. Mai mult, pentru “a estompa discrepanta”, imobiliarul propune instalarea unui paravan cu verdeata care sa fie stavila intre cele doua cladiri. Si cum lucrurile sunt altfel decat au fost in 2009, Ministerul Culturii, prin Directia Monumente, a zis DA. Da, 2 m sunt diferenta semnificativa. Da, paravanul cu ierburi si alte vegetale face diferenta. Da, Palatul Stirbei are nevoie de un Complex Multifunctional.

In urma cu 2 ani crama Palatului, precum si grajdul au fost dezafectate. Evident, intentiile imobiliare trebuie sa isi faca loc fizic in spatele Palatului. Crama era monument istoric la momentul dezafectarii. Mai mult, in incercarea de a face curat, excavatoarele au afectat fundatia Palatului Stirbei, si el un ghimpe in planurile arhitecturale ale proprietarului.

Palatul Stirbei, resedinta domneasca in 1850, nu mai are geamuri pe partea din spate, are un acoperis ruginit, firidele ii sunt puternic afectate de vreme si neglijenta. Monumentul istoric, considerat ca atare de documentele oficiale ale statului, nu reprezinta o prioritate.

Dincolo de considerentele care poti fi catalogate drept nostalgico-nepragmatice, haideti sa discutam despre functionalitate. Componenta critica: traficul de pe Calea Victoriei. Pe langa actualele n masini care traverseaza zilnic bulevardul, adaugati o alta necunoscuta x. Traficul generat de orice poarta denumirea Complex devine in sine haotic. Iar daca acesta se suprapune pe ceva ce este deja haotic, Calea Victoriei va deveni un lung sir de masini. Si iata cum dezgustul unei categorii sociale (pietonii), va fi transferat altei categorii sociale motorizate (soferii).

Mai exista o sansa: Ministrul Culturii sa nu fie de-acord cu directiile din subordine. S-au mai intalnit astfel de situatii. Facem apel la dl. Kelemen Hunor sa fie asa cum fisa postului ii dicteaza: dedicat patrimoniului.

In rest, avem Palate, pacat ca am ramas fara atributele ce decurg din ele.

Written by Irina Zamfirescu

Octombrie 11, 2010 at 3:52 pm

Facultatea de Drept comite stangacii

with 2 comments

Sa faci ce zice popa, nu ce face el! Deci, cum ar veni, sa faci cum inveti pe bancile facultatii de drept, nu dupa cum invoca ea legea. Invatatura populara si intelepciunea seculara nu par insa sa mai aiba de-a face cu normele de drept si cu statul, asa cum ar trebui el sa fie conform teoriilor politice.

In anul 2005, printr-o ordonanta de Guvern, care a fost intarita in 2007, prin alta ordonanta de Guvern, se interzicea schimbarea destinatiei spatiilor verzi. Ce e verde, asa sa ramana. Dar cu 2 ani inainte prima prevedere care protejeaza spatiile verzi, Primaria Sector 1 a aprobat un PUZ, legal, insa nu si moral (sa nu intram in polemici cu iz filosofic, insa legile se nasc tocmai pentru a preveni situatiile in care bunul simt ar putea fi incalecat de apucaturi meschine, individuale sau de grup). Astfel ca, in 2003, a fost avizat pozitiv un PUZ care prevedea construirea a ceva (ceva orice, dar din betoane) pe spatiul verde. Si cum anii au trecut, mai precis 5, PUZ-ul a expirat. Beneficiarii acestuia insa au insistat si au revenit in 2009 cu aceeasi cerere, dar de asta data la PMB – este singura institutie care poate aviza PUZ-uri in Bucuresti. Doar ca PUZ-ul, in forma lui din 2005, este ilegal. Transformarea zonei verzi in zona construita nu poate fi avizata, nu poate fi luata in considerare serios fara a abuza de lege.

Si ce fac beneficiarii – Facultatea de Drept si o doamna avocat (deci tot cu legea in mana si in minte)? Ce stiu ei mai bine – apeleaza la lege. Si asa au ajuns in instanta cu acuze la adresa PMB, si acum citam: “ un refuz nejustificat in conditia in care documentatia depusa este completa, iar obligatia de a supune aprobarii CGMB a acestui act administrativ subzista din anul 2002”. Deci dosarul este complet, de ce se cramponeaza institutia? De lege si de toate binefacerile ei.

Paradoxul provine de la cei care reclama incompetenta PMB – spiritul si litera legii, valorile si etica din spatele sistemului de drept. Nu ne asteptam ca facultatea de drept ori un avocat, oricare ar fi acesta, sa dea dovada de valori ecologiste – si asta in virtutea faptului ca asteptarile noastre sunt de cele mai multe ori inselate, deci am decis sa nu ne mai asteptam la astfel de lucruri. Insa, parca niste deontologie si profunzime nu strica unor materializari ale conceptului abstract de legalitate.

A existat o dezbatere publica pe tema acestui PUZ – probabil prea multa democratie pentru a fi inteleasa de reclamanti. Au fost centralizate observatii cu privire la acest PUZ si urmeaza ca acesta sa se discute in sedinta Consiliului General al Primariei Bucuresti. Invitam reprezentantii Facultatii de Drept sa ne explice paradigma in care se afla si cum se face ca un PUZ care si-a pierdut valabilitatea trebuie sa existe in virtutea faptului ca a mai existat odata si in ciuda legilor care zic ca nu se mai poate.

Written by Irina Zamfirescu

Octombrie 6, 2010 at 10:11 am