Prea de tot

Just another WordPress.com weblog

Archive for Februarie 2011

La tăți ni-i greu

leave a comment »

Institutiile publice, cu precadere cele locale, au chipul si infatisarea edilului care, evident, le conduce. Drept pentru care Primaria Sectorului 5, toamna devreme, parea incremenita in atmosfera unui targ comunal, cu coji de seminte la intrarea in institutie si persoane care fumau pe holurile instutiei. Voie buna, spirit voios si chef de munca ioc.

In urma cu aproximativ jumatate de an echipa Orasul esti tu! facea o ancheta – cum arata primaria povestita de consilieri locali. Evident, decenta oricarei anchete ne-a manat spre echidistanta, insa unde vointa nu e, echidistanta poate parea viciata. Dar am reusit, in ceea ce priveste Sectorul 5, sa discutam cu cate un consilier local PNL si un altul PDL. PSD ne-a tras teapa.

Ca sedintele de consiliu local, obligatoriu a se desfasura minim lunar, sunt cel mult la 2 luni jumtate, ca membrii CL nu au vazut niciodata documentatia din spatele propunerilor bugetului local, ca dl. Vanghelie vine noapte de teama de a semna hartii, le-am mai discutat. Haideti sa ne uitam in agenda recenta a domniei sale. E incarcata si cosmopolita.

Si Primarul de Sector, nu oricare Sector, chiar 5, si-a luat traista la spinare si a mers spre unde a vazut a fi mai bine. Cum isi doreste o guvernare de vis s-a indreptat spre The American Dream. S-a dus, s-a vazut, s-a vorbit cu niste oameni – experti intre ale guvernarii locale si nu numai. Si s-a intors. Cele discutat acolo au fost decodificate de dl. Primar in termenii “foarte minunat”. Mai mult, lucrurile sunt “extrem de complicate” si nu pot fi redate in cadrul  unei emisiuni asa, pe fuga. Acum se pregateste o intalnire intre dl. Vanghelie si Printul Charles.

Pana i se rezerva un loc in avion, cazarea si toate celelalte logistice, socializeaza cu europarlamentarii. Si asa a a ajuns cu unii dintre acestia in Zabrauti. I-a dus in acele case fara lumina, fara canalizare, fara asfalt ori voiosie.

Angajatul, oricare si oriunde, cand nu isi face treaba sta cumintel si isi compune ample rapoarte de activitate. Se inchide in birou, la calculatorul lui, unde cel mai probabil joaca Solitaire, insa unde pare preocupat si asudanda pentru a pastra niste aparente. E greu de crezut ca un angajagt care si-a ignorat fisa de post isi invita seful in retea sa i se alature.

Dar nu, dl. Vanghelie aduce pe agenda publica nenorocirile Sectorului. Le aduce, le urla si cere ajutorul. Agonia unui primar care si-a abandonat sectorul mandate la rand. Si cum tichia nu-i completa fara margaritar, dl. Vanghelie culmineaza apoteotic cu un fel de axioma: „Populaţia romă creşte mai mult decât cea a românilor şi trebuie să ne gândim serios la programe de integrare, pentru că altfel vom avea o mare problemă. Banii ce se alocă trebuie să fie cheltuiţi prin administraţiile locale pentru că acestea sunt singurele care cunosc problemele comunităţilor”. Deci, aflam asa – romii sunt predispusi inmultiri. Si, mai mult, primarul care nu a raspuns niciodata unei solicitari de informatii in baza legii (oricare ar fi ea) isi cunoaste comunitatea. Ori dl Vanghelie sugereaza ca a fost atat de prins cu studii sociologice in teren, incat nu a mai avut timp de cele administrative?

Acum o jumatate de an, in fata ghiseului sordid si inghesuit al Sectorului 5 traiam o experienta sora cu moartea statului democratic – dna. care centraliza solicitarile „indivizilor” externi institutiei, cu ochii bulbucati si mana tremuranda pe document, cu o grimasa de functionar care a fost prins cu mana in sertarul cu documente secrete, ne intreaba: „vreti raportul de activitate a lu’ Sefu?!”. Aceasta este primaria ce va fi mantuita de Printul Charles, de expertii americani si de europarlamentari. Cat despre cetateni, mantuirea lor vine de la libertatea de miscare in cadrul Bucurestiului si miscarea migrationista aferenta.

Anunțuri

Written by Irina Zamfirescu

Februarie 22, 2011 at 10:13 am

Declaram nula stampila Primariei Generale

leave a comment »

Protestul poate lua forma unei manifestatii publice in care cetateni se strang si isi afirma (o)pozitia fata de un proiectul sau altul. Avand in vedere ca aceste manifestari trebuie aprobate de  Primaria Generala a Capitalei, este sesizabil un usor conflict de interese. Astfel ca o serie de evenimente precum concerte si piese de teatru gratis, in zona Piata Matache, nu au fost aprobate de Primarie. Deci, MUTE!

Daca pentru un protest e necesara o autorizatie, pentru manifestarea afectiunii fata de o cladire de patrimoniu nu este necesara stampila unei institutii. Ar fi culmea ca sentimentele unor cetateni si exprimarea lor sa fie confirmate de stampile si semnaturi. Hala Matache genereaza doua sentimente, de-o potriva de puternice si de valide: indignare fata de autoritati si modalitatea lor de a (de)construi si gingasie si afectiune fata de acele imobile care ne reprezinta istoria, identitate si, deci, pe noi. Si, aroganti ai spiritualitatii, ne mandrim cu faptul ca putem disocia intre aceste doua sentimente. Deci, daca primaria nu ne lasa sa contestam public, ne ducem si aducem prinoase Halei Matache. Deci, fara HUO, fara fluturasi, fara mesaje de “propaganda”, ne-am strans in fata cladirii si am facut ce putem si stim mai bine a face – desenam, schitam, pozam un bun public (doar l-a achizitionat Primaria, si cum Primaria este a noastra, it’s only fair ca Hala sa ne apartina).

Si ne-am strans peste 100 de persoane – cu mic, cu foarte mic, cu mare, cu persoane publice: cu totii doar sa sustinem o cladire, nu sa boicotam un proiect. Am inteles – boicotul nu a fost aprobat, dar reiteram libertatea de exprimare a convingerilor, a sentimentelor si libertatea de a face uz de ziua de sambata dupa cum dorim! Deci Primaria si stampila ei nu sunt relevante in fata acestor lucruri usor metafizice.

Si nu am finalizat demersurile pentru care nu avem nevoie de binecuvantarea celor fara de binecuvantare. Zilele acestea strangem semnaturi pentru sustinerea Halei Matache pentru a merge, din nou, la Ministerul Culturii, mai legitimati decat am fost vreodata – dl. Horia Patapievici, dl. Theodor Paleologu, dl. Andrei Pippidi, dl. Serban Sturdza, dl. Vladimir Tismaneanu, dl. Gabriel Liiceanu, dl. Mircea Vasilescu, dl. Andrei Cornea si multi altii (carora le cerem scuze ca nu ii nominalizam aici) sunt semnatari ai acestei misive. De ce este important? Pentru ca acesti oameni nu sunt mai importanti decat noi toti cand vine vorba de dreptul la oras, cand ducem discutia in zona drepturilor cetatenesti. Insa daca noi, organizatiile non-guvernamentale, nu am putut obtine de la Ministerul Culturii promisiunea ferma de a nu declasa aceasta cladire, daca noi nu am putut stapani setea Primariei Generale de colb al demolarilor si abuz, apelam la ceea ce Romania are mai de pret – vocea cetatenilor sustinuta de formatori si lideri de opinie.

Stampila domnului Oprescu are, poate, juridic, puterea care anuleaza demersurile noastre. Insa, moral, aceasta stampila nu este sustinuta de nicio legitmitate. Declaram caduc votul prin care dl. Oprescu a fost investit.

Written by Irina Zamfirescu

Februarie 13, 2011 at 12:04 pm

Primarul cu p mic!

leave a comment »

Agonia Buzestiului este oglindirea maniacala a ambitiilor PMB. Pentru o administratie publica, ambitia este dezirabila. Doar asa, nazuind, izbandim. Insa, in cazul Buzesti, ambitiile au depasit vrerea societatii civile, a Ministerului Culturii si, pe-alocuri, chiar pe aceea a legalitatii.

Primaria Generala a Municipiului Bucuresti, prin reprezentantul ei pe pamant (oare?), s-a ambitionat sa duca la indeplinire un plan pe care Ceausescu l-a pus cap la cap si l-a lasat mostenire celor care vor dori sa ii duca la indeplinire indraznetele-i manifestari faraonice. Daca in urma cu o luna povesteam despre demolarea unui imobil valoros pentru spatiul urban bucurestean, revenim cu o actualizare a situatiei. Intre timp au fost demolate Hotel Marna si Casa Constantin Radulescu (Cinema Feroviar). Restul imobilelor din calea proiectului au fost evacuate.

Tot ceea ce domnul Oprescu a facut pana acum cu privire la acest proiect este fie dovedit a fi ilegal fie „a-legal”, avand in vedere ca exista procese cu privire la proiect, deci verdictele finale nu au fost date. Si totusi, aproape retoric – cum se face ca nu poate fi oprit? Popularitatea domniei sale, acel om care s-a dezbarat de politica si care face administratie pur si simplu sa fi distras atentia publicului? Limbajul strengaresc si usor smechersc nu tulbura judecata limpede a justitiei si a cetatenilor cu atitudine critica – acest limbaj este o dovada in plus a practicilor golanesti de a administra orasul.

Dupa aproximativ 3 luni de demolari intense, vestea a ajuns pe Kiseleff. Domnul Ministru Kelemen Hunor promite sa protejeze, in al 17-lea ceas, ce mai poate fi protejat. Insa, in ceea ce priveste aceasta problema, Ministerul Culturii „actioneaza pasiv” – nu va declasa imobilele ramase in picioare de pe Buzesti. Nu e lucru mare, insa zicem multumim.

Intre timp, imobilele mai sus mentionate sunt evacuate sub pretextul ca au fost declasificate si urmeaza sa fie demolate. Justitia numeste asta fals in acte, noi ne-am hazarda si am numi-o minciuna. Odata evacuate imobilele, s-a instaurat o forma de anarhie urbana. Cladirile au devenit resurse – lemnul (podele, aocperis, tocurile), pentru foc, ornamentele din fier si tevile – fier vechi. Si unde este politia comunitara in tot acest tablou? Pe Buzesti, patruland. La intrebarea cumva fireasca intr-un stat de drept – de ce nu interveniti? Practic sunt distruse cladiri de patrimoniu. Raspunsul este paradoxal – Noi am fost mobilizati aici pentru a supraveghea sa nu se incaiere intre ei. Cine? Hotii!

In mod cert, cand va primi hartia de la Minister cu refuzul de declasare, rapunsul implacabil al „Primarelui” va fi rispisa de bani publici pentru reabilitarea unor imobile vandalizate. Vandalizate de cine? Vandalizate de chiar primar prin deciziile de evacuare fortata. Deci sa facem un calcul cu cat ne-ar costa reabilitatea lor si sa emitem o factura pe numele domniei sale.

Cazul Hala Matache este in egala masura halucinant si revoltator. Exista discursuri in paralel: Ministerul Culturii declara ca nu va fi declasata si domnul Oprescu promite demolarea ei si reconstruirea „oleaca mai in spate”. Despre reconstructia unui imobil de patrimoniu am mai discutat aici, insa despre halucinanta ambitie si lipsa de obedienta a Primarului in fata unor mecanisme de decizie superioare nu. Si, totusi, cate am putea spune?

Avand in vedere antecedentele PMB – demolarea unui imobil sambata spre duminica noaptea, ne hazardam sa il denumim pericol public. La fel de bine se poate propti cu buldozerul si in Hala Matache. Si, de ce nu, si in Palatul Stirbei Voda, in Ateneu.

Ne putem trezi, in zorii unei zile de duminica, cu un buldozer deasupra noastra si cu domnul Oprescu, cu cascheta, zambind had si aratandu-ne cum, peste casa noastra, va trece o autostrada, mantuirea soferilor din toata Romania.

Written by Irina Zamfirescu

Februarie 4, 2011 at 1:19 pm