Prea de tot

Just another WordPress.com weblog

De ce nu se vede aerul? Da’ orasul?

leave a comment »

Bucurestiul pare a fi intins pe un catafalc. In stare semi-comatoasa, agonizand, iar peste el, diferite ipostazieri ale societatii se zbat si incearca sa isi impuna propria dimensiune a binelui. Insa cum binele este unul conjunctural si interpretabil, fiecare dintre aceste tabere isi negociaza suprematia propriilor argumente. Cum se face ca dezvoltarea urbana nu este o chestie stiintifica, matematica, deci indiscutabila, ci este o perpetua intersanjibilitate a princiiplor care descriu sfera binelui?

 

Orasul este un spatiu dinamic, articulat in conformitate cu nevoile economice si cultura specifica (si aici nu vorbim de o cultura anume, ci de toate dimensiunile existente si „inventabile”). Abordarea cea mai cumpatata in discutarea spatiului (fie public, fie privat) vine de la urbanisti – spatiul este o negociere perpetua intre investitori si administratia publice (unde administratia publica este reprezentanta cetatenilor pe pamant). Iar aceasta negociere trebuie sa tina cont de principiile democratiei participative si, in mod imperativ, de tratatele internationale ratificate de noi.

A lua altfel decat in serios aceste principii pare a fi o sfidare a unei logici elementare a vietii in polis. A demonstra necesitatea asumarii unei semnaturi pe un tratat international ne pare jignitoare. Ne place sa credem ca aceste documente cadru sunt mai mult decat niste bife oportune in vederea atingerii unor scopuri macro. Pentru un stat matur si integrat (evident cea mai cea integrare), a reitera formele fara fond este de un rudimentarism cras.

Democratia participativa este atunci cand un stat este asa cum trebuie sa fie. Democratia participativa este o axioma, iar a invoca complexitatea unui domeniu pentru a anula acest exercitiu este, de aceasta data, jignitoare pentru capacitatea cetatenilor de a acumula informatii ce le vizeaza direct calitatea vietii.

In aceste conditii, sfasierea pe care Bucurestiul o sufera este inexplicabila pentru o era a oamenilor educati. Din pacate am ajuns in momentul in care societatea este fragmentata perfect – 3 sfere „splendid de izolate”: cetatenii, sectorul non-guvernamental si administratia publica. Ne intoarcem la concepte si situatii ideale – toate aceste 3 sunt in fapt dimensiuni identice pentru instrumentul necesar dezvoltarii polisului. Antagonia si discrepantele erodeaza conceptul de polis la fel de grav ca si buldozerele.

Legitimitatea fiecareia dintre parti este in sine valabila. Insa unde se surpa platforma comuna? In intalnirea de saptamana trecuta de la Bruxelles, domnul Stolojan afirma: „in mod indiscutabil doua treimi din Bucuresti vor disparea pentru a face loc dezvoltarii economice”. Iata, aici este fisura – in intelegerea unor concepte precum dezvoltarea urbana durabila. Si aceasta nu isi poate avea cauza decat in lipsa de informatii, de educatie. Declaratia dlui. Stolojan ne-a frapat, insa acum pare masura perfecta pentru nivelul de „educatie urbanistica” al societatii romanesti, per ansamblu. Administratia publica locala prezinta acest domeniu ca fiind prea tehnic pentru a fi explicat muritorilor de rand, insa capacitatea noastra de a intelege de ratiune nu este deloc surprinzatoare – suntem cu totii fiinte rationale (si nu am zis-o noi primii). Este simplu – orice demers argumentativ are un public potential.

Absolut stupefiati, ne aflam in ipostaza de a explica administratiei publice locale principiile fundamentale ale dezvoltarii sustenabile. Invocarea tratatelor internationale mai sus amintite provoaca un gingas si ironic zambet pe fetele alesilor – „la noi nu se poate”. Avand in vedere ratificarea acestor tratate nu se poate este imoral si la limita legalitatii. A-ti asuma raspunderea pe un document international, in calitate de tara, induce reposanbilitatea angajamentelor. In calitate de Tara, nu de primarie!

 

Dezvoltarea urbana si administratia publica este matematica. Exista modele testate si functionale, exista tari „normale la cap”. Daca acest cadru teoretic exista, de ce sa facem acest oras conjunctural si nu unul durabil? De ce e nevoie de schimbarea regulilor pana cand acestea sunt in concordanta cu oamenii pe care ii avem la indemana? Nu e mai igienic sa cautam oameni care sa se ridice la nivelul acestor cadre teoretice si aplicatre cu succes in alte parti?

 


Anunțuri

Written by Irina Zamfirescu

Aprilie 6, 2011 la 11:00 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: