Prea de tot

Just another WordPress.com weblog

Archive for the ‘fonduri publice’ Category

Catedrala creste, contribuabilul plateste

leave a comment »

In urma cu niste saptamani aflam, cu sfiiciunea contribuabilului constiincios, ca Sorin Oprescu isi asigura lui si institutiei sale o strana in Catedrala Mantuirii Neamului. Strana costa 10 milioane roni, bani ce urmeaza sa fie virati in conturile Patriarhiei sub forma de donatii. Evident noi am cerut sa dezbatem public ce se va face din banii truditi de noi. Cine stie, poate chiar conveneam ca „investitia” este necesara. Am primit raspunsul PMB, prim Administratia Monumentelor si Patrimoniului Turistic,reprezentata de Traian Radu Negrei.

  1. Baza legala: sprijinul financiar pentru Catedrala Mantuirii Neamului se acorda in conformitate cu prevedrile Legii 376 dec 2007 pentru modificarea alin.2 al art. 1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.19/2005privind realizarea ansamblului Arhitectural Catedrala Mantuirii Neamului”

Modificarea unei ordonante de urgenta printr-o Lege este o fictiune juridica. Nu se poate, nu exista. Fault!

  1. „Fondurile destinate construirii ansamblului Arhitectural Catedrala Mantuirii Neamului vor fi asigurate de catre patriarhia Bisericii Ortodoxe Romane, de catre Guvernul Romaniei prin bugetul Ministerului Culturii si Cultelor, precum si de catre autoritatii administratiei publice locale” (greselile nu sunt din tastarea textului).

De aici aflam urmatoarele:

–       se verifica intelepciunea batraneasca „fa ce zice popa, nu ce face el”. Daca la initierea proiectului Patriarhul promitea ca nu va folosi bani publici pentru realizarea proiectului, aflam dintr-un text de Lege ca statul investeste in edificii de lux ..ne scuzati, de cult. Intr-adevar, poate BOR nu stie despre aceasta Lege. Insa avem grija sa notificam institutia cu privire la acest aspect si vom cere o luare de pozitie publica: isi mentine smerenia pecuniara cu privire la banii contribuabililor sau accepta o donatie imorala prin lipsa de consultare a poporului?

–       Intelegem pozitia Primariei: Legea le acopera mana darnica cu ei si hulpava cu contribuabilul. Insa, de la legalitatea la moralitatea unor gesturi, lucrurile variaza. Si aceasta din urma cam incrimineaza institutia publica care da de pomana banii acelora care, spre exemplu, din iarna urmeaza sa raman fara subventia la caldura.

–       Oare Ministerul Culturii este guvernat din Romania? Nu au ajuns vesti cu privire la starea ingrijoratoare a cladirilor de patrimoniu din tara? Si chiar de sub nasul demn al functionarilor – din Bucuresti? Oare exista o ierarhie a prioritatilor acolo? (exceptand prioritatea demisiei, solicitate in repetate randuri de societatea civila, a domnului Ministru)

  1. Hotararea de Consiliu: Conform  HCGMB nr. 62/13.04.2011, la articolul bugetar 20.30.30 „Alte cheltuieli cu bunuri si servicii” a fost prevazuta acordarea unui sprijin financiar pentru Catedrala Mantuirii Neamului, in valoare de 10.000.000 lei”

– altfel spus „dragi ONG-uri, sunteti chiar ridicole!”. Noi cerem dezbatere publica in luna iunie, luna in care domnul Oprescu a iesit pentru prima data sa anunte donatia cand, de fapt, decizia exista din luna aprilie, prin hotarare de Consiliu General!

  1. Analiza:Realizarea acestui obiectiv de interes national reprezinta un viitor punct de atractie pentru atragerea de fonduri provenite din promovarea turismului cultural”

–       Estetica uratului, opulenta lipsita de bun gust si lipsa decentei este deja reprezentata in Bucuresti de Casa Poporului. Un al doilea astfel de edificiu este deja kitsch

–       Turismul cultural asuma cultura si valori. Construirea Catedralei se face in baza valorilor antidemocratice si obscure: banii publici pompati intr-o cladire de lux pentru un cult ce propovaduieste umilinita intr-un context social ce permite existenta a mii de persoane fara adapost in toata tara.

„Bucurestiul – capitala Europeana, va deveni prin intermediul acestui important obiectiv cultural un centru de atractie cu un aflux mare de credinciosi pelerini din tara si strainatate”.

–       Capitalei Europene Bucuresti ii llipsea tichia de margaritar – cu probleme precum cainii comunitari, deficienta unui sistem de circulatie articulat si european (cu accent pe transport in comun si alternativ), cu grave probleme de devoltare urbana, cu un patrimoniu construit abandonat (de-o potriva de proprietari si de autoritati), cu persoane lipsite de adapost  – este bine ca aceasta Catedrala va fi mare: poate va ascunde toate aceste probleme!

„Se urmareste imbunatatirea calitatii vietii bucurestenilor, prin cresterea numarului de turisti, crearea numarului de locuri de munca, prin valorificarea potentialului turistic cultural local pe piata turistica nationala si internationala”

–       imbunatatirea calitatii vietii bucurestenilor prin micsorarea considerabila a spatiului verde (intr-un oras cu un acut deficit de spatii verzi). Ramane o enigma cu privire la aceasta plus valoare.

–       Se pare ca exista „un numar de locuri de munca” pe care acest proiect il va crea. Poate nu vorbim despre aceiasi muncitori care, de pe la orele 10 si pana spre orele 14 impart 3, 4 PET-uri de bere la lucrarea Buzesti Berzei. Acest pretext, al crearii unor locuri de munca vremelnice care, in fapt se dovedesc a fi niste contracte uriase cu firme de constructii, este inselator si hilar.

–       Valorificarea unui potential asuma utilizarea a ceva deja existent, insa sub forma latenta. Or cladirea unui edificiu pe spatiul verde este doar actualizarea unui abuz impotriva orasului Bucuresti.

Misiva de la Primarie se incheie apoteotic. Aparent, Catedrala Mantuirii Neamului este chiar solutia la toate problemele cu putinta: „Prin finalizarea acestui proiect se urmareste cresterea importantei turismului si culturii, ca factori care stimuleaza cresterea economica in capitala, respectand principiile dezvoltarii si ale protectiei mediului”. SIC!

Written by Irina Zamfirescu

Iulie 27, 2011 at 8:30 pm

Cronica unui referendum anuntat

leave a comment »

Motivul intoarcerii la popor este universal, insa nu este o practica sanatoasa. Si asta pentru ca ea survine dintr-o deraiere de la tocmai poporul. Daca ar exista o aderenta perpetua la vrerea si nevoile poporului, intoarcerea la care facem aici referire nu ar exista. Insa practicile de guvernare ale Bucurestiului au devenit usor autiste. Mecansimul firesc de revenire la bucuresteni – referendum ?

Auzim tot mai des ca Bucurestiul este neguvernabil. De-acord. Structura cu sectoare si cu o Primarie Matca pentru toate aceste sectoare se poate dovedi a fi greoaie. Insa nu stim sa existe o analiza in profunzime prin care factorul determinant pentru actualul esec de guvernare locala sa fie identificat in sistem, si nu in indivizii ce il constituie. Notiunea de sistem este abuziv invocata. Pare sa fie o derogare a individului de la locul pe care il ocupa in acest mecanism si, evident, responsabilitatea ce vine odata cu acest loc. Reiteram obsesiv – un sistem nu functioneaza de capul lui. Un sistem este cumulul tuturor acelora care il populeaza.

Reforma administrativa din Bucuresti este un proces. Nu poate fi limitata in termenii unei decizii – fie ea chiar si a cetatenilor. Avand in vederea complexitatea vietii pe malurile Dambovitei, acest tip de refundamentare este similara cu o revolutie. Conform DEX, revolutia este un « ansamblu de transformari calitative profunde ». Argumentele in baza caruia a fost initiat acest proiect sunt unele ce tin de calitatea – actului administrativ, contractelor public-privat, a indivizilor care semneaza aceste contracte.  Deci da, este o revolutie.

Administratia publica este o stiinta, nu o emanatie a unei necesitati de moment. In aceste conditii, a face o revolutie in baza unor date empirice este esecul anuntat al unui proces de refundamentare. Ok, lucrurile merg prost. Exista decizii de ilegalitate ale curtilor de decizie cu privire la o serie de proiecte imobiliare. Exista suspiciuni cu privire la contracte public-privat. Exista conflicte intre primari si consilierii locali. Via presa, aceste probleme ajung pe agenda publica. Stim si noi de ele. Insa cand vine vorba de reforma administrativa, parca e nevoie de ceva mai mult decat aceste « empirisme ». A fost identificata o problema – proasta administrare a Bucurestiului. Orice problema are o cauze generatoare si alternative de solutionare. Avem senzatia insa ca, la acest nivel, avem enuntata o problema si solutia unica. Exista trei etape care au fost date disparute de catre societatea civila : o analiza a cauzelor pentru care Bucurestiul este dpdv administrativ suferind, enumerarea tuturor solutiilor posibile pentru aceasta problema si validarea lor si informarea corecta a cetatenilor cu privire la aletrnativele de guvernare locala.

Referendumul propus de Primaria Generala, prin Consiliul General, este o pripeala in valoare de 4 milioane de euro. Nu contestam valabilitatea ori validitatea unui referendum. Chiar daca acesta are doar caracter consultativ (fara a genera automat consecinte juridice), referendumul, atunci cand este facut pentru si in folosul cetatenilor, nu poate fi conetstat. Insa referendumul din iunie este transpunerea post-modernista pentru formele fara fond. Si cum cetateanul nu este suficient de confuz cu privire la restructurarea administrativa a Bucurestiului, o noua provocare se arata – intrebarile existente pe buletinul de vot. Si iata, o perdea de fum se aseaza intre cetatean si reforma. O parte dintre aceste intrebari par a insulta cetateanul, deloc strain de mecanismele truismului. Spre exemplu :« Sunteti de-acord cu reducerea cheltuielilor aparatului din administratia Bucurestiului ? ». Intrebarea in sine este :

  • adresata fara a prezenta contextul (aceasta reducere asuma eficientizare ? asuma existenta unor rapoarte calitative de activitate a functionarilor publici, astfel incat sa se poata face disponibilizari in functie de criteriul muncii prestate? Asuma reducerea salariilor ? etc)
  • dubioasa: in contextual crizei financiare si a raspunsului recurent din partea administratiei publice “nu sunt bani!”, exista posibilitatea de a face astfel de reduceri si nu se purcede?
  • Adresata cui nu trebuie : aceasta intrebare asuma ca cetatenii sunt informatii cu privire la cheltuielile administrative ale PMB. Avand in vedere ca inca exista o disputa cu privire la Bugetul Capitalei, deci acesta este incert, este foarte putin probabil ca cetatenii stiu cat, cum si pe ce se cheltuiesc banii publici.

Actul administrativ in Bucuresti este, intr-adevar, unul slab: consilierii locali uita de audientele cu cetatenii, primarii uita de legalitatea actelor emise, iar responsabilitatea pentru actul guvernarii graviteaza undeva metafizic, deasupra capetelor tuturor pseudo-decidentilor Bucuresteni. Reforma administrativa in Bucuresti incepe la urne, intr-adevar. Insa urnele acestea trebuie sa umple structurile cu indivizi cu adevarat administratori ai domeniului public. Deci care isi dedica munca interesului public. Or reforma, asa cum este ea propusa acum, cu schimbarea structurii, si repopulata de aceiasi oameni politici care uita de propriul mandat, pare sa ne arunce in capcana istoriei ciclice. Fie ea si locala.

Written by Irina Zamfirescu

Mai 2, 2011 at 6:17 pm

Zero parale

leave a comment »

Primarul Neculai Ontanu a revenit pe micile ecrane. Aproape in prime-time si de-a dreptul in studiourile B1TV. Pret de aproape o ora s-a conversat cu doi jurnalisti pregatiti constiincios cu intrebari deloc provocatoare. Actul jurnalistic n-a reusit sa desluseasca actul administrativ in care este angajat domnul Ontanu. Totusi, timpul s-a scurs mai lin printre emanatiile distinsului ales.

 

Intriga a fost asigurata de anuntul domnului primar de a juca intr-o liga mai mare. In 2012 va candida la Primaria Generala a Capitalei. Cei zece ani de primarie de sector il recomanda. Plus ca, intre timp, s-a mai schimbat si compozitia alifiilor. Care alifii? Alea care ung omul simplu si-l transforma intr-un competitor feroce. Dincolo de ambitiile constitutionale si umane ale domnului primar, in retorica domniei sale am observat niscaiva apucaturi care i-ar putea ingreuna accesul la fotoliul de Primar. Facem un pustiu de bine si ii acordam putina consultanta. Cand va deveni Primar, promitem sa-i acordam mai multa Consultanta.

  1. Rolul administratorului umil si apolitic care gestioneaza cateva mii de miliarde de lei (vechi), in beneficiul comunitatii nu mai prinde la public. Suntem in 2010, an de criza si de grija. Toti ochii sunt pe bani acum. Daca au disparut, noi vrem sa stim de ce. Daca ei exista (si mai este si excedent, dupa spusele domnului Ontanu), vrem, din nou, sa stim de ce. Nu ne aratati banii, doar sursa.
  2. Este profund indecent sa afirmati public ca cetatenii pe care ii pastoriti nu sunt informati si ca ar trebui sa se mai documenteze inainte de a se revolta in varii probleme. Invatati sa ascultati/cititi. La intrebari de genul „De ce  s-au schimbat de 3 ori, in 2 luni, dalele din Parcul Tei?”, nu se raspunde niciodata cu „Dar n-a fost investitie din bugetul local, ci privata. Contributia a fost de zero lei, zero bani.” Raspunsul ideal ar fi incercat sa cuprinda argumentele si logica edilitara din spatele amenajarii acelui parc. Va rugam, domnule Ontanu, nu-i mai certati pe cetatenii comuni cand se uita urat la investitiile repetitive si neinspirate din jurul lor. Dumneavoastra va laudati cu zece ani de domnie la primarie. Ei, nu se pot lauda cu cele doua decenii de absurditate si indolenta in guvernare. Fie ea mare sau mica.
  3. Este riscant sa promiteti ca, odata ales, veti activa si imputernici structuri ferme care sa controleze legalitatea constructiilor ce rasar din piatra de patrimoniu. Formal, stim ca acestea exista. Unde este plus valoarea? Cumva insinuati ca numai cu sceptrul de Primar ati putea starni controalele in teren?
  4. In actul comunicarii, limbajele non-verbal si paraverbal  au o pondere de 93%. Pe verificate. Va sugeram sa va calibrati discursul in functie de numarul de participanti. Daca sunteti doar dumneavoastra, in intimitatea oglinzii, sunteti liber sa spuneti orice si oricum. Problema devine delicata cand alaturi de dumneavoastra sunt mai multi receptori umani, plus un cameraman impertinent care tine cadrul cam detaliat cu mimica dumneavoastra. Asadar, va recomandam maxima prudenta cand afirmati ca ati demolat nenumarate constructii ilegale. (Apropo, mai primiti cu 544/2001? Nu stam mult, promitem!)
  5. Uniunea Europeana nu da bani gratis. Daca sunteti intrebat despre oportunitatea unui proiect, cu telegondola de pe Colentina in frunte, nu raspundeti NICIODATA ca banii erau gratis si ca ati fi fost mai putin inteligent daca nu puneti mana (laba?) pe finantare. Ideal ar fi sa raspundeti conform urmatoarelor criterii: impact pe termen mediu si lung asupra mediului si asupra vietii economice locale, dar sa nu uitati de impact social. Daca va incapatanati sa raspundeti ca la talcioc, nu faceti decat sa-i enervati pe colegii dumneavoastra din departamentul tehnic care se ocupa de documentarea respectivului proiect. Lecturi obligatorii pentru dumneavoastra: http://www.inforegio.ro/ si http://www.scribd.com/doc/10969427/Codul-bunelor-maniere .

Probabil astazi, domnul Neculai Ontanu a plecat de la birou spre studioul B1TV cu urmatorul proverb in gand: Zeii au hotarat ca virtutea sa fie obtinuta cu sudoare. Desi a avut toate conditiile (contractuale, oare?) pentru a ne seduce definitiv si iremediabil, a sfarsit intr-un proverb mai tragic si fatalist: Gura pacatosului adevar graieste! Pacat, domnule Ontanu! Ajungem la vorba bengalezului: Nu poti sa pasti o vaca in pom si sa usuci orezul cu vorba.

Written by Irina Zamfirescu

Octombrie 20, 2010 at 8:16 pm

ALPAB ca zapada (episodul 3)

with one comment

Investitiile publice prezinta doua coordonate principale, care le determina caracterul de natagaduit public: sunt facute in folosul comunitatii si sunt facute din banii publici. Conjugand cele doua premise, institutiile si sub-institutiile menite a rupe chitante si a intocmi facturi cu stampile nobil-institutionale sunt administratorii banilor cetatenilor. Da, din nou in paradigma cetateanului-contribuabil furios.

Nu mai tarziu de anul trecut, a fost prezentata o minune a ierbotehnicii si institutio-tehnicii: in luna decembrie este inverzit Bucurestiul. Paradoxal, la momentul acela,organizatii de mediu, iata, reclamau o actiune de inverzire. A cui? A zapezii. In luna decembrie au fost plantate chestii (sac!) in valoarea de 380.000 de euro. Unde? Pe sol. Si cum decembrie, conform climei Romaniei si traditiei hibernalo-iernatice este zapada, putem deduce ca au fost plantate intre sol si zapada. Dar tot spatii verzi se cheama. Si cum carcoteala nu are limite, plusam – legea achizitiilor publice specifica:orice contract al careia una dintre parti este institutie publica si care depaseste suma de 15.000 de euro trebuie sa fie unul pentru care s-a facut o licitatie publica. Insa, in definitiv, de ce s-ar fi deranjat? Orice firma cu ceva notiuni minime de eficienta de gestionare a timpului s-ar fi lipsit de aceasta procedura in conditiile in care se anunta “Licitatie publica pentru inverzirea nametilor de decembrie”. Firma care s-a incumetat, totusi, probabil la un ghes institutional, caci procedura de licitatie nu a fost lansata, a fost premiata cu o suplimentare de 320.000 de euro – pentru curaj si initiativa. Sintetizand: in luna decembrie, spatiul verde a valorat 700.000. De ce? De sarbatori!

Perseverenta este o virtute. Deci ALPAB revine si in 2010. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice da amenda maxim posibila – 200.000 lei. Pai de ce? Au fost identificate 77 de contracte incheiate la mustata – fix sub pragul de 15.000 care i-ar fi obligat la procedura de licitatie. Se cuvine sa laudam fruntea instituiei care a gasit de cuviinta sa citeasca legea si sa nu mai actioneze impotriva ei. Despre creirul ei, al institutiei, gasim ca are fracturi in cugetare, evident. Pe langa aceste 77 de contracte, au fost gasite alte 6 cu sume mult peste aceasta suma. Stati, multe cifre, ne incurcam. Pai da, este posibil sa fie tocmai aceasta ideea – printre 77 astea atribuite corect, nu s-or putea subtiliza altele 6? Ei bine, nu.

De ce noi credem ca nu e bine.

  1. este ilegal. Indiferent de fracturile de logica, de intentiile de a aduce primavara in mijlocul trienelor, de cele 77 contracte incheiate (aparent) legal, de decat (sac!) 6 contracte pe anul acesta care nu au respectat procedurile achizitiilor publice ALPAB-ul dispune de sume colosale, via PMB, care nu pot fi justificate din perspectiva durabilitatii (floricele perene versus arborilor ceva mai longevivi, toaletari de fantani cvasizilnice, etc). Mai mult, nu mai tarziu decat iarna aceasta, ALPAB vedea o binecuvantare in proiectul AQUA PARK care vine sa salveze o bucata din Parcul Tineretului care este „o parloaga” din „lipsa fondurilor de amenajare”!
  2. este imoral. mentinerea in conducerea acestei institutii a domnului Radu Popa, cu girul domnului Oprescu. Cate cerneluri virtuale trebuie sa mai curga pentru a argumenta demiterea acestui domn?
  3. este sfidator. Amenda de 200.000 de lei, binemeritata de-altfel, va trebui achitata de institutie, deci ALPAB, nu de dl. cu penelul institutional.

Deci contribuabilii vor plati amenda pentru faptul de a li se irosi banii.

Written by Irina Zamfirescu

Iulie 8, 2010 at 6:39 pm

Bugetul desertaciunii

leave a comment »

Investitiile publice asuma un amplu proces de analiza si negociere. Responsabilitatea pentru dramuirea fondurilor publice, dincolo de dimensiunea tehnico-juridica a gestionarii acestor fonduri (sau, din contra, doar in virtutea acestei dimensiuni), genereaza procesul necesar de analiza. In ceea ce priveste negocierea, publicul, despre ai carui bani discutam, este amplu, indecis, mofturos si carcotas.

Descentralizarea a creat micro-comunitati puternice, conduse de micro-zei cu micro-ample planuri de dezvoltare. Bugetele locale sunt precum iepurasii de ciocolata de Paste: sunt foarte grasuni, insa, in cvasitotalitatea cazurilor, sunt doar un invelis de ciocolata plin de aer. Drept pentru care necesita o gestionare pe cat de atenta, pe atat de frustranta: la final de proces, sumele foloste pentru investitii sunt umilite de sumele pentru salarizari ale aparatului de stat, achizitii publiceori ori subventii sociale.

Sa luam un exemplu deloc intamplator: Primaria Municipiului Bucuresti. Se pare ca din 2005 incoace totalul bugetului a fost de 6.4 miliarde de euro. Din aceasta suma, 90 de milioane au fost investiti efectiv. Restul, salarii, pixuri si agende. POS DRU ne indeamna sa investim in oameni. Nu isi are cazul – investitiile aduc imbunatatiri, or functionarul public de Bucuresti nu prea simte aerul imbunarii si profesionalizarii. Deci, ramanem la 90 de mil de euro in 5 ani.

Sa discutam despre nevoile bucurestenilor, asa cum emana ele din investitiile primariei. Ceasuri poleite, cantatoare si personalizate – 35.000 euro per ceas, 20 de ceasuri per Bucuresti. Care dintre discutii ar fi relevanta aici: importanta metafizica de a sti unde esti plasat, atat in timp, cat si in spatiu (ceasurile poarta inscriptia zonei in care se afla situat) ori presiunea estetica asupra orasului care necesita mobilier urban altfel decat comun ori ieftin?

Marcaje pe trotuare care ne indeamna, aproape politicos, sa folosim trecerea de pietoni pentru, firesc, a traversa. Cetateanul care nu foloseste trecerea de pietoni este: fie orb, fie aventurier, fie nepasator. In ceea ce privente orbirea, in mod cert terapia cromatica nu este de niciun folos. Aventurierul este pietonul „adrenachoolic”, frustratul lipsit de masina, deci care nu are „ce sa calce” pentru emotii tari. Strecuratul printre masini, in mers, stationand, dar musai cloxonand, este singura lui defulare.

Nepasatorul nu lacrimeaza in fata unor sanctiuni, riscuri sau a bunei cuviinte in trafic. Daca nu ii pasa de norme, sansele sa fie cromatico-sensibil sunt reduse spre minime. Fiecare dintre marcaje a costat aproximativ 3000 de euro. Si sunt..nenumarate.

Planurile minucipalitatii, cu grija de buget si atentie la cetateni, vizeaza: plaje de-a lungul Dambovitei si dusuri pe strazi. Incercam sa ne imaginam procesul de negociere intre binele comun si eficacitatea investiei. Si la final de exercitiu imaginativ, ne aflam in fata lemei: avem niste maluri, sa le facem strand! Dar cum tichia de margaritar nu este desavarsita, se pare ca exista suspiciunea dusurilor publice. Solutie pentru o problema neidentificata inca.

Procesul de negociere al nevoilor comunitatii va scoate la iveala grave suspiciuni de tendinte schizoide  intre vointa maselor si putinta administratiei. Ne este cald? Ne dau strand. Mirosim a furie? Ne dau dusuri publice. Suntem sinucigasi? Ne dau marcaje pietonale. Suntem dezorientati? Implanteaza ceasuri. Dar pentru deznadejde?

Ceea ce vedeti in imagine sunt 3000 de euro

Ceea ce vedeti in imagine sunt 3000 de euro

Written by Irina Zamfirescu

Iunie 11, 2010 at 1:59 pm

Post telefonic temporar deranjat

with one comment

La telefon,cu PMB

La telefon,cu PMB

Post telefonic temporar deranjat

Acesta este singura discutie intre Primaria Municipiului Bucuresti si orice cetatean care are o treaba sau alta cu un membru ori altul.

Taman bine, zilele acestea PMB a facut si a dres si a propus un buget pentru Bucuresti.

Bugetul PMB este bugetul fiecarui cetatean pentru ca, in pofida a ceea ce dl. Sorin Oprescu numeste „placa cetateanului – fondurile astora sunt fonduri publice” (sic! revenim la obsesiile noastre), bugetul nu este al Primariei, ci al nostru. Drept pentru care, precum o familie chibzuita si grijulie ce ne aflam noi, catateanul, ne uitam la ce bani avem, cantarim nevoile Bucurestiului si ne apucam de pus pa hartie proiectii financiare. In spatele unui buget stau taxele si impozitele, iar in fata lui se asterne promisiunea unui oras mai bun. Punctul 0 il reprezinta votarea acestui buget.

Azi, organizatiile Platformei pentru Bucuresti au reclamat Primariei modul in care alege sa cheltuiasca aceste fonduri. Cum au reclamat? Din autobuz in metrou, in alt metrou si in holuri pline de functionari bezmetici si exuberanti de mirosul unei mochete caramizii pentru trafic greu.

Vrem sa ne sustinem punctul de vedere, iar legea ne sustine sa facem asta. Conform legislatiei (legea 273 si legea 52), timp de 30 de zile proiectul de buget trebuie sa fie public. In aceasta perioada se centralizeaza sugestii si reclamatii pe acest document si, pentru fiecare dintre ele, se emite o pozitie oficiala. Am observat unele inadvertente la acest proiect si, conform mai sus mentionatei precautii, am vrut sa le sesizam si domniilor sale, reprezentantii nostri in tranzactiile financiare din banii publici.

Scriem un document oficial, cu exprimari echilibrate si cu un ton politicos, pentru ca asa se cade. Le explicam cum e cu Legile mai sus mentionate (cutuma spune ca orice administrator / functionar / persoana cu functie publica are in constiinta, la orice pas aceste decantari ale intelepciunii juridice, insa cutumele devin exceptii in cazul PMB) dupa care insiruim ce consideram noi oportun (pentru aceste detalii, ia mergeti dumneavoastra pe  http://www.urbanitate.activewatch.ro, ca prea rataciti pe bloguri informale!).

Manualul de comunicare interinstitutionala ne indica pasii: numar de inregistrare, fax catre institutia cu pricina, telefon pentru a primi numarul lor de inregistrare. Minunat. Sunam la cabinetul dlui. Primar: Linie telefonica temporar deranjata. Sunat la Secretariatul General al PMB, suna ocupat, obsesiv si repetitiv. Sunam la cabinetele unor consilieri, acelasi tratament. Domnii si doamnele se muta.

Haideti ca am ajuns la subiectul nostru. Noul sediu, pentru care achitam (noi, contribuabili, ma scuzati de obsesie), aproape 2 milioane si jumatet de euro anual, este asaltat de functionari imbacsiti de praf si bodoganind constatnt cu privire la noul lor statut de carausi. Isi cara calculatoare, dosare, cutii, cani, bibelouri. Si, pe drum dinspre Regina Maria pana pe Splai se pare ca au uitat de comunicatii. Ajunsa la registratura pentru a depune contestatia, reclam, confuza si usor amuzata: „ma scuzati ca va deranjez si eu cu contestatia mea, insa liniile telefonice se pare ca sunt moarte”. „Da, si maine o sa fie asa. Se muta”.

Seninatatea doamnei a fost dezarmanta. Deci, printre acele cutii, lazi si pachete se gasesc si cablurile aferente telecomunicatiilor. Zilele acestea se ocupa cu mutarea lor peste podul ce va sa vie de la Grozavesti. Admit, aceasta este varianta hilara si putin probabila. Probabil ca printre acele doamne asudande si carande, sunt doamnele de la celalat fir. Au lasat receptoarele ridicate din furca, sa nu fie acuzate de rea credinta, si au pornit pe Dambovita in jos, precum Fefeleaga-Imobiliara administratiei publice.

Cum poti sista comunicarea cu o institutie publica? Sa aderam teoriei conspirationiste si sa o punem pe seama unei strategii: daca nu dau de noi pe telefoane si faxuri, poate ne lasa bugetul in forma propusa de noi? Domnilor si doamnelor, aceasta este o circumstanta agravanta. Agravanta grav (sic!).

Ajunsa si pe holurile noului sediu, cu aceeasi petitie in mana, surprind discutia unui grup de carausi-functionari. O doamna cheama alarmata o sumedenie de superiori: „eu nu o sa pot respira in acest birouas. Am nevoie de un spatiu. Cum  sa lucrez aici? Va bateti joc de mine?”.

Doamna, ia incercati dumneavoastra sa dati de un membru al institutiei dumneavoastra prin telefon. Veti descoperi o noua dimensiune a bataii de joc.

La telefon, cu PMB

La telefon, cu PMB

Written by Irina Zamfirescu

Martie 22, 2010 at 8:21 pm

Ti-am dat un comision!

with 2 comments

Ministerul Finantelor Publice are nevoie de Refresh Button. Minister cu un portofoliu prea rigid, tehnic si arid pentru common people, se dezice de Tunul de Fildes si coboara printre noi. Cum se poate ajunge cel mai simplu la cordul comun al poporului? Cum sa facem un Minister sexy?

Este voba de capital de imagine. O institutie este atractiva daca este populista ori daca este populara. Populismul, in criza financiara, pentru un Minister responsabil, este o strategie riscanta. Agreem aceasta teza. Ramane varianta 2 – sa fie o institutie populara. A fi popular nu este deloc treaba usoara. Trebuie sa fii in acord cu majoritatea, trebuie sa ai o comunicare publica accesibila, trebuie sa ai site violet (?!) si trebuie sa fii simpatic. Pe timp de criza, majoritatea isi doreste locuri de munca, deci nu se poate ca MF sa fie popular. O comunicare publica accesibila, care sa comunice (scuzati tautologia) indici si cotari de bursa, chiar daca s-ar face in epitete, in mod cert nu este atractiva. Site violet, avem. Multumim domnule Gheorghe. Simpatic: domnul Vladescu este ocupat cu eficienta, deci mai slabut cu zambetul. Dar aici putem interveni institutional.

Facem angajari: cautam perosoana charismatica, obisnuita cu publicul, cu care publicul sa fie obisnuita, care sa fie emitator de mesaje pozitive si care sa ne consilieze ”pe probleme cu populatia”. Pentru ca, sa admitem, sunt probleme cu populatia. CV-urile le primim pe casuta postala a redactiei ori la portarul din poarta institutiei,  de hartie, dischete, CD-uri, stickuri, suport video ori audio.

Anuntam castigatorul: in urma centralizarii si parcurgerii aplicatiilor, emisiunea Danutz S.R.L  este castigatoare. Deci reprezentantul ei pe pamant, dl. Dan Bittman, a fost selectat.  Multumim pentru atentie.

Pe fisa postului dlui. Bittman, functionar public, in virtutea titulaturii de consilier MF pe probleme cu cetatenii, intalnim, propbabil: popularizarea actiunilor de reducere a pensiilor printre adolescentii veniti la concerte, centralizarea sugestiilor de imbunatatire a cromaticii site-ului si popularizarea programului Prima Casa. Ma scuzati, asta era un paragraf mai jos.

Publicitatea. Practica curenta si, parol, deloc blamabila, este utilizarea si supralicitarea (in unele dintre cazuri, poate nu isi are cazul aici) a imaginii deja constituite in mentalul colectiv al unui personaj public. Mentalul colectiv utilizeaza Ti-am dat un inel ca fundal sonor pentru romantice cereri in casatorie. Colectivul, in virtutea unei traditii milenare, se aduna doi cate doi, in sfanta institutie a casatoriei. Deci da, Holograf este o trupa ce poate promova programul Prima Casa, destinata tinerilor, in pragul mai sus mentionatei institutii.

Hopa! Prima Casa este un program garantat de stat (statul roman) prin Ministerul Finantelor Publice. Un consilier, in virtutea faptului ca este un vector de comunicare intre institutia reprezentata si popor, devine Brand institutional. Pentru ca, in fapt, acesta este motivul pentru care institutia a ales persoana respectiva. Reluam: brand-ul institutiei Ministerului  Finantelor Publice, Minister care garanteaza in numele statului pentru programul prima casa, devine imaginea unei banci, Millenium, mai precis, in promovarea programului Prima Casa.

Eu observ o incompatibilitate. Oare este trecut in declaratia de avere a dlui. Consilier comisionul Millenium?

Consilier MFP, sursa:www.9am.ro

Consilier MFP, sursa:www.9am.ro

Written by Irina Zamfirescu

Martie 14, 2010 at 7:57 pm

Publicat în fonduri publice

Tagged with ,