ALPAB ca zapada (episodul 3)

Investitiile publice prezinta doua coordonate principale, care le determina caracterul de natagaduit public: sunt facute in folosul comunitatii si sunt facute din banii publici. Conjugand cele doua premise, institutiile si sub-institutiile menite a rupe chitante si a intocmi facturi cu stampile nobil-institutionale sunt administratorii banilor cetatenilor. Da, din nou in paradigma cetateanului-contribuabil furios.

Nu mai tarziu de anul trecut, a fost prezentata o minune a ierbotehnicii si institutio-tehnicii: in luna decembrie este inverzit Bucurestiul. Paradoxal, la momentul acela,organizatii de mediu, iata, reclamau o actiune de inverzire. A cui? A zapezii. In luna decembrie au fost plantate chestii (sac!) in valoarea de 380.000 de euro. Unde? Pe sol. Si cum decembrie, conform climei Romaniei si traditiei hibernalo-iernatice este zapada, putem deduce ca au fost plantate intre sol si zapada. Dar tot spatii verzi se cheama. Si cum carcoteala nu are limite, plusam – legea achizitiilor publice specifica:orice contract al careia una dintre parti este institutie publica si care depaseste suma de 15.000 de euro trebuie sa fie unul pentru care s-a facut o licitatie publica. Insa, in definitiv, de ce s-ar fi deranjat? Orice firma cu ceva notiuni minime de eficienta de gestionare a timpului s-ar fi lipsit de aceasta procedura in conditiile in care se anunta “Licitatie publica pentru inverzirea nametilor de decembrie”. Firma care s-a incumetat, totusi, probabil la un ghes institutional, caci procedura de licitatie nu a fost lansata, a fost premiata cu o suplimentare de 320.000 de euro – pentru curaj si initiativa. Sintetizand: in luna decembrie, spatiul verde a valorat 700.000. De ce? De sarbatori!

Perseverenta este o virtute. Deci ALPAB revine si in 2010. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice da amenda maxim posibila – 200.000 lei. Pai de ce? Au fost identificate 77 de contracte incheiate la mustata – fix sub pragul de 15.000 care i-ar fi obligat la procedura de licitatie. Se cuvine sa laudam fruntea instituiei care a gasit de cuviinta sa citeasca legea si sa nu mai actioneze impotriva ei. Despre creirul ei, al institutiei, gasim ca are fracturi in cugetare, evident. Pe langa aceste 77 de contracte, au fost gasite alte 6 cu sume mult peste aceasta suma. Stati, multe cifre, ne incurcam. Pai da, este posibil sa fie tocmai aceasta ideea – printre 77 astea atribuite corect, nu s-or putea subtiliza altele 6? Ei bine, nu.

De ce noi credem ca nu e bine.

1. este ilegal. Indiferent de fracturile de logica, de intentiile de a aduce primavara in mijlocul trienelor, de cele 77 contracte incheiate (aparent) legal, de decat (sac!) 6 contracte pe anul acesta care nu au respectat procedurile achizitiilor publice ALPAB-ul dispune de sume colosale, via PMB, care nu pot fi justificate din perspectiva durabilitatii (floricele perene versus arborilor ceva mai longevivi, toaletari de fantani cvasizilnice, etc). Mai mult, nu mai tarziu decat iarna aceasta, ALPAB vedea o binecuvantare in proiectul AQUA PARK care vine sa salveze o bucata din Parcul Tineretului care este „o parloaga” din „lipsa fondurilor de amenajare”!
2. este imoral. mentinerea in conducerea acestei institutii a domnului Radu Popa, cu girul domnului Oprescu. Cate cerneluri virtuale trebuie sa mai curga pentru a argumenta demiterea acestui domn?
3. este sfidator. Amenda de 200.000 de lei, binemeritata de-altfel, va trebui achitata de institutie, deci ALPAB, nu de dl. cu penelul institutional.

Deci contribuabilii vor plati amenda pentru faptul de a li se irosi banii.

Parcul Tineretului dezvoltator

Cand nu faci, de ce nu faci? Cand faci, de ce faci asa? Asa decanteaza dl. Oprescu feedbackul bucurestenilor. Consternarea cetateanului in fata actului administrativ este tradus in perpetua insatisfactie, tipic damboviteana, si iritanta pentru un administrator preocupat, de-altfel, de ceea ce are in subordine.

Din nou societatea civila se aprinde. In intampinarea nedumeririi dlui. Primar general, vom detalia o parte dintre starile si frustrarile noastre in ceea ce priveste proiectul Aqua Parc – propunerea pentru reabilitarea parcului Tineretului.

Epopeea a inceput in anul 2005. Atunci institutia care coordoneaza grebla si lopata micilor verzi ce deretica prin oras a decis precis ca Parcul Tineretul trebuie reabilitat. Administratia Lacuri, Parcuri si Agrement Bucuresti (ALPAB), pentru ca despre ea este vorba, se ingrijeste, firesc si conform cu numele ei, ca  parcurile si lacurile sa fie administrate intru

Peste 5 hectare de zona verde din Parcul Tineretului vor fi betonate

agrementul bucurestenilor.  Daca in 2005 au concluzionat cu privire la necesitatea gospodaririi, in 2010 (sic!) isi sumet manecile si se apuca de dereticat. Mai precis, impreuna si cu sustinerea dlui. Oprescu, apar in presa cu master planul intitulat Aqua Parc.

Ti-ai dorit o piscina de lux, care sa sfideze notiunea vulgara si mediocra a strandului?  O piscina care sa fie inconjurata de nisipul cel mai fin, auriu, evident, in care mucurile de tigara sa se infinga mai cu stil, iar telefoanele 7D sa se astearna lin in incaltarile de prin Mallurile Bucurestene? ALPAB stie, ALPAB poate, ALPAB e magicianul. Mai mult, din piscina, zdup la concerte si alte manifestari culturalo-sociale – alaturea avem un frumos..ceva cu arene de sport si spatii pentru spectacole.

Avand in vedere etapa in care se afla acum acest proiect, discutia cred ca ar trebui sa se poarte in jurul oportunitatii acestui proiect. Dar subiectul in cauza este administratia publica locala din Bucuresti, deci de ce sa ne limitam la firesc cand ne putem si mai mult, sa mergem cu un pas mai departe inspre discutiile despre legalitate?

Trebuie punctat termenul de propus. Miracolul democratiei face ca proiectele de dezvoltare urbana sa fie agreate de comunitatea locala anterior demararii. Astfel ca, amintim autoritatilor de resort, ceea ce domniile lor prezinta ca plan este doar o propunere. Propunerea devine proiect ulterior validarii legalitatii si oportunitatii proiectului. Deci, propunem sa nu ne hazardam – proiectul Aqua Parc este o propunere. Sa o tratam ca atare.

Cum este posibil ca o constructie sa fie construita, scuzata-mi fie tautologia, pe un teren pe care nu se poate construi, scuzat fie-mi paradoxul? Terenul pe care urmeaza sa fie construit acest proiect a fost incadrat terenurilor pe care nu se poate amenaja nimic altceva in afara unor armonioase gradene de panselute. Faptul ca legea este facuta pentru a fi incalcata este, din nou, o afirmatie redundata si cu iz de cliesu. Insa chiar administratia sa fie aceea care sa isi sfideze regulile?

Credeti ca isi mai are rostul sa discutam despre oportunitate? Sa reluam discutia cu privire la traficul deja greoi din zona si sa adunam sutele de masini carora dl. Oprescu le va face loc in parcarea subterana din cadrul complexului? Din nou, ma tem ca devin banala.

In final, monumentala dovada de maestrie intelectuala – domnii de la APLAB considera piscina din cadrul complexului ”luciu de apa”. Adica oceanul, marea, lacul, balta – toate aceste acumulari naturale de apa, in cavitati naturale existente in sol – potrivirea fericita dintre gaura si precipitatii, sunt echivalente cu piscina ce va sa fie construita in Parcul Tineretului. In definitiv, discutam de apa, ce conteaza sursa, forma ori destinatia acestia? Apa e apa si e naturala.