Prea de tot

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘Buzesti

Primarul cu p mic!

leave a comment »

Agonia Buzestiului este oglindirea maniacala a ambitiilor PMB. Pentru o administratie publica, ambitia este dezirabila. Doar asa, nazuind, izbandim. Insa, in cazul Buzesti, ambitiile au depasit vrerea societatii civile, a Ministerului Culturii si, pe-alocuri, chiar pe aceea a legalitatii.

Primaria Generala a Municipiului Bucuresti, prin reprezentantul ei pe pamant (oare?), s-a ambitionat sa duca la indeplinire un plan pe care Ceausescu l-a pus cap la cap si l-a lasat mostenire celor care vor dori sa ii duca la indeplinire indraznetele-i manifestari faraonice. Daca in urma cu o luna povesteam despre demolarea unui imobil valoros pentru spatiul urban bucurestean, revenim cu o actualizare a situatiei. Intre timp au fost demolate Hotel Marna si Casa Constantin Radulescu (Cinema Feroviar). Restul imobilelor din calea proiectului au fost evacuate.

Tot ceea ce domnul Oprescu a facut pana acum cu privire la acest proiect este fie dovedit a fi ilegal fie „a-legal”, avand in vedere ca exista procese cu privire la proiect, deci verdictele finale nu au fost date. Si totusi, aproape retoric – cum se face ca nu poate fi oprit? Popularitatea domniei sale, acel om care s-a dezbarat de politica si care face administratie pur si simplu sa fi distras atentia publicului? Limbajul strengaresc si usor smechersc nu tulbura judecata limpede a justitiei si a cetatenilor cu atitudine critica – acest limbaj este o dovada in plus a practicilor golanesti de a administra orasul.

Dupa aproximativ 3 luni de demolari intense, vestea a ajuns pe Kiseleff. Domnul Ministru Kelemen Hunor promite sa protejeze, in al 17-lea ceas, ce mai poate fi protejat. Insa, in ceea ce priveste aceasta problema, Ministerul Culturii „actioneaza pasiv” – nu va declasa imobilele ramase in picioare de pe Buzesti. Nu e lucru mare, insa zicem multumim.

Intre timp, imobilele mai sus mentionate sunt evacuate sub pretextul ca au fost declasificate si urmeaza sa fie demolate. Justitia numeste asta fals in acte, noi ne-am hazarda si am numi-o minciuna. Odata evacuate imobilele, s-a instaurat o forma de anarhie urbana. Cladirile au devenit resurse – lemnul (podele, aocperis, tocurile), pentru foc, ornamentele din fier si tevile – fier vechi. Si unde este politia comunitara in tot acest tablou? Pe Buzesti, patruland. La intrebarea cumva fireasca intr-un stat de drept – de ce nu interveniti? Practic sunt distruse cladiri de patrimoniu. Raspunsul este paradoxal – Noi am fost mobilizati aici pentru a supraveghea sa nu se incaiere intre ei. Cine? Hotii!

In mod cert, cand va primi hartia de la Minister cu refuzul de declasare, rapunsul implacabil al „Primarelui” va fi rispisa de bani publici pentru reabilitarea unor imobile vandalizate. Vandalizate de cine? Vandalizate de chiar primar prin deciziile de evacuare fortata. Deci sa facem un calcul cu cat ne-ar costa reabilitatea lor si sa emitem o factura pe numele domniei sale.

Cazul Hala Matache este in egala masura halucinant si revoltator. Exista discursuri in paralel: Ministerul Culturii declara ca nu va fi declasata si domnul Oprescu promite demolarea ei si reconstruirea „oleaca mai in spate”. Despre reconstructia unui imobil de patrimoniu am mai discutat aici, insa despre halucinanta ambitie si lipsa de obedienta a Primarului in fata unor mecanisme de decizie superioare nu. Si, totusi, cate am putea spune?

Avand in vedere antecedentele PMB – demolarea unui imobil sambata spre duminica noaptea, ne hazardam sa il denumim pericol public. La fel de bine se poate propti cu buldozerul si in Hala Matache. Si, de ce nu, si in Palatul Stirbei Voda, in Ateneu.

Ne putem trezi, in zorii unei zile de duminica, cu un buldozer deasupra noastra si cu domnul Oprescu, cu cascheta, zambind had si aratandu-ne cum, peste casa noastra, va trece o autostrada, mantuirea soferilor din toata Romania.

Written by Irina Zamfirescu

Februarie 4, 2011 at 1:19 pm

Legalitate, consultare, transparenta si moloz. Mult moloz.

with 3 comments

Ulita fantasmo-futuristica Buzesti – Berzei – Uranus – Calea Rahovei: Dl. Oprescu ne spune ca proiectul este minunat, ONG-urile demonstreaza ca nu este legal, moral si oportun. Prezumtia de protejarea a binelui comunitatii de catre administratia publica locala este o gluma proasta. Deci, ce facem?

Precaritatea calitatii traficului din Bucuresti este o axioma. O traim, nu o mai demonstram. Si atunci, masuri sunt necesare. Largim benzile pentru a face loc masinilor. Evident, din nou, o propozitie adevarata in sine. Insa, ceea ce o Primarie trebuie sa faca, este sa demonstreze ca solutia propusa nu este un truism, ci o solutie. Si atunci, largirea de pe Buzesti, cum o dovedim a fi oportuna?

Un proiect de o asemenea amploarea necesita un PUZ (Plan Urbanistic Zonal). Ceea ce putem traduce in strategie si planificare, cam cum se intampla toate lucrurile in administrarea oricarui lucru. Ceea ce proiectul propune nu este schitarea amatoristica a inca 2 benzi pe o ulita din Bucuresti, ci va fi o sosea care pleaca din Calea Buzesti si trece pe la Berzei, Uranus si se propteste in Calea Rahovei. O sosea care este prezentata de municipalitate printr-un contur. Studiu de oportunitate? Studiu de impact? PUZ? Detalii impuse de legislatia in vigoare. PMB este eficient: de la departamentul de Paint-arie (multumim Windows pentru ca exista) a plecat conturul viitoarei sosele. Si daca tot nu au cadadicsit cu studiile, de ce ar face-o cu obtinerea avizelor? O schita in Paint nu poate necesita deranjul Ministerului Dezvoltarii si Ministerului Culturii, deci o avizam la birourile de la etajul inferior, la Arhitectul Sef.

Cele doua dungi trasate la Paint-arie rad de pe fata arterelor Buzesti si Berzei niste cladiri de patrimoniu si trec prin niste zone protejate. De cine? De lege. Care lege? Una egala cu cea de sus mentionata si ignorata. Deci tratament egal pentru legile egale. Astfel ca PMB nu poarta grija unui Minister (Culturii, evident) usor amortit si somnolent, si trece cu parafa si peste neglijenta lui. In definitiv, somnul Ministerului Culturii naste Lipscaniul!

Majoritatea cladirilor de pe aceasta artera sunt intr-o stare avansata de degradare. Si, iata-ne, din nou, in fata unei axiome. Indignarea comun(ala) striga: demolare! Draga Indignare, unde erai cand bugetul capitalei, ani la rand, a avut buget zero pentru reabilitari cladiri patrimoniu? Dar, stimata Indignare, unde esti cand Ministerul Culturii, responsabil de cladirile de patrimoniu, le lasa cuprinse de mucegaiuri si vegetatii aeriene (admiram opera lui Cioran si, da, militam pentru spatiile verzi, insa nu in si peste structurile cladirilor). Sa ridice piarta importiva cinematografului Buzesti acela care a trimis o sesizare catre PMB ori Ministerul Culturii pentru a reclama, in calitate de cetatean, ca ii este incalcatul dreptul la cinematograful Buzesti!

Iar cand cetateanul motaie in cladirea de patrimoniu, departe de problemele strazii sale, se ivesc premisele ideale pentru o teapa infipta fix in dreptul de proprietate. Astfel se contureaza o alta suspiciune de ilegalitate in proiect: modalitatea in care PMB a declarat ca proprietatile oamenilor sunt de utilitate publica, ca trebuie sa fie expropriati si ca trebuie sa fie (stra)mutati. Incepem, firesc, cu evidenta: nu exista un studiu de oportunitate si de impact, deci nu exista fundament pentru declararea acelor cladiri ca fiind de utilitate publica. Aceasta nu este emanata din birouri si hartii, utilitatea publica este demonstrata. Proprietarii insa sunt deja evacuati.

Din fundal, domnul Oprescu: ” La ala ii reconstruiesc fatada la 250 de metri in spate”. Ala este cinematograful de mai sus. Si identificam deja un pericol indepartat, insa ne hazardam un pic: daca peste doi ani domnul Oprescu nu mai primeste de la noi stampila, va fi somer. Si, asa cum o arata cifrele, somerii iau calea strainatatii. Avertizam Italia: daca va bate la porti un anumit Sorin Oprescu care spune ca stie si poate, va darama Colosseumul si il va reface, din mulaje in ghips, un pic mai incolo. Care Colosseum? „Ala”.

Written by Irina Zamfirescu

Noiembrie 25, 2010 at 9:55 pm