Prea de tot

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘Enache

Martiriul PUZ-ului Buzesti – Berzei

leave a comment »

Primaria Generala s-a prins ca nu mai poate umbla cu PUZ-ul vopsit.Astfel ca il face frumusel, colorat, cum trebuie sa fie pentru a fi prezentat lumii si il pune acolo unde PMB intelege sa faca consultare publica – pe website. Daca esti cetatean si te intereseaza cum va sta treaba cu zona Buzesti – Berzei – Etc , ai de ales intre o plansa din care, evident, intelegi cum niste culori se potrivesc sau nu cu altele si un text. Textul este melodramatic si descrie lupta de secole a romanilor fata cu dusmanul – fie el turcul, molima sau cetateanul stupid care nu intelege dezvoltarea!

 

Va propunem un exercitiu de analiza si interpretare. Luam textul pe care administratia ni-l pune la dispozitie (http://www.pmb.ro/servicii/urbanism/proiecte/files/1/ps/Memoriu.pdf) si il comentam, in direct, cu ascultatorii nostri!

Contextul in care se dezvolta acest proiect este unul de o factura aparte.”  Asa incepe documentul. Aparte de cine? Mai departe nu ne descrie caracterul de deosebire – nici fata de ce, nici cu ce anume este deosebit. Sau poate factura aparte vine din “P.U.Z. DUBLARE DIAMETRALA NORD-SUD BUCURESTI” care a fost deja pus in aplicare pe o lungime importanta”. Astfel ca, sintetizand, avem sub ochi un PUZ spre aprobare, deja pus in aplicare, pe o lungime importanta. Aparte este oare atunci cand te apuci de treaba inainte de a avea binecuvantarea Legii?

Lucrarile nu pot fi demarate in lipsa avizarii unui PUZ. Este ca atunci cand medicul iti sparge teasta pentru a verifica daca tumoarea este suficient de mare pentru a fi vizibila la tomograf. Si mai grav este ca argumentul demararii lucrarilor este folosit ca pro PUZ. Aceasta demarare a lucrarilor anterior aprobarii PUZ-ului este o circumstanta agravanta! Este ciudat cum administratia defileaza cu cu acest argument, care in fapt o incrimineaza.

Dupa 1989, se pare ca au inceput lipsurile. Explicatia: „Lipsa mijloacelor financiare si a timpului necesar pentru dezvoltarea unei retele de transport in comun (cu precadere metrou) de o calitate si densitate a traseelor care sa-l transforme intr-o alternativa preferabila deplasarii cu automobilul propriu”.  De aici se poate deduce (sau suntem noi predispusi spre optimism) ca administratia publica locala a inteles: transportul in comun este solutia durabila pentru orice oras. Aceasta „lipsa de bani, deci abandonam solutia potrivita” este nu un compromis, ci un sofism. Revenim la pacientul nostru imaginar – nu aveti bani de o operatie pe creier pentru tumoarea dumneavoastra, insa va ajung banii pentru amputarea membrului inferior drept! A face sosele prin centrul orasului pentru a diminua traficul este fix aceasta operatie de compromis!

„Libera folosire a automobilului a fost perceputa de catre majoritatea populatiei ca un castig al libertatii individuale, dupa restrictiile existente anterior anului 1989 in aceasta privinta. In aceste conditii, factorii de decizie au evitat cu grija orice masura de restrictionare a folosirii automobilului”. Acesta este punctul culminant al prezentarii. Care este studiul care atesta ca gaura din steagul de la revolutie reprezinta in fapt frustrarea de secole a romanilor de a nu avea masina? Iata,revolutia in fapt a fost despre masini. Si daca au fost starnite astfel  de pasiuni in 1989, de unde stim noi ca prin masuri care vin sa descurajeze traficul poporul nu mai iese o tura in strada? De unde? Din Anglia, spre exemplu, unde pentru a intra cu masina in centru trebuie achitata o taxa descurajant de mare.

O contributie la aceasta renuntare [proiectelor de restructurare urbana] a adus-o si factorul psihologic, teama noilor decidenti de a fi asemuiti cu presedintele Ceausescu in cazul in care ar fi recurs la actiuni de expropriere si demolare, chiar si in situatii justificate de realizare a unei coerente urbane necesare”. Planul pentru Buzesti – Berzei este scos din sertarul secret al tovarasului. Tipul de actiune – demolare fara discernamant si evacuari in mizeul iernii (asa cum s-a intamplat in Decembrie 2010, in ciuda legilor care interzic acest lucru) sunt practici coborate din regimul totalitarist. Coerenta urbanistica necesara despre care se face vorbire la finalul paragrafului exista – situatia creata acum este in perfecta armonie cu contextul in care s-a construit Casa Poporului, spre exemplu.

Gata, lucrurile s-au luminat si colorat. Administratia a pus punctul pe psi si ne-a aratat de ce suntem in halul in care suntem: din cauza istoriei zbuciumate si nematurizate (miroase a nostalgie pe culoarele Primariei Generale), dar si din cauza cetatenilor nevricosi din fire sau din masochism. Dincolo de balada administrativa, singurul argument vehiculat pare a fi santierul este deja inceput, haideti sa ne miscam pentru a nu accentua disconfortul”. S-or fi prins autorii acestei justificari ca, de fapt, este un santaj si o mea culpa publica.

Dar, pentru ca nu mai vrem sa gaurim steaguri in Piata Universitatii, ne bizuim pe lege si pe urgentarea procedurilor. In manualele de drept si de educatie civica scrie negru pe alb: daca avizele lipsesc, vei fi tras la raspundere si supus unui oprobiu. Justitia inca mai judeca, evident, partea cu raspunderea. Insa oprobiul?

 

Nota: daca doriti sa va exprimati opiniile pe site-ul PMB cu privire la acest PUZ, fiti concisi. Foarte concisi – uneori aveti la dispoyitie doar 10 caractere! (cu tot cu spatii!). Si daca nu va apare comentariul este pentru ca administratia publica proceseaza (din) greu. Uneori atat de greu ca trece perioada de consultare si procesarea, deci postarea online a comentariului este o chestiune tabu.

Written by Irina Zamfirescu

Iunie 15, 2011 at 11:12 am