Posibil sa fie la ei!

Deunazi a circulat pe net, precum un viral institutional, un document. Pe document scria ca Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului intentioneaza sa:  a. anuleze rolul Comisiei Nationale a Monumentelor si rolul Consiliului General al Municipiului Bucuresti in obtinerea avizului de construire si b. sa impamantaneasca ceea ce se numeste aprobare tacita ( in termeni profani, daca o solicitare nu primeste raspuns in 30 de zile, sa fie considerata norocoasa castigatoare). Datorita tuturor acestora, azi la GDS, mare dezbatere mare pe tema patrimoniului si dezvoltarii urbane.

Am cantarit mult inainte de a scrie despre aceasta intalnire. Sa scriu despre un expat-diplomat mai roman decat multi dintre romani sau sa descriu un discurs politic tipic in fata unor ONG-isti obositi moral de administratie, insa deloc deznadajtuiti.

Aleg, momentan, sa descatusez energiile negative, pentru a reveni la final la dl. Henri Paul, ambasadorul Frantei in Romania.

Sa revenim la pretextul oficial al intalnirii – documentul oficial devenit misiva virtuala. O ampla discutie s-a lansat pe marginea originii documentului. Dna. Rodica Culcer, moderatoarea intalnirii, ii inmaneaza doamnei Udrea, sub reflectorul incins al OTV (da, au dat toata intalnirea live) hartia cu pricina si cu antetul institutiei reprezentat de domnia sa. “ Nu stim ce ar putea fi!”. Afirmatie insotita de reactia somatica, gingasa si omniprezenta a dnei Udrea, un zambet protocolar. „Nu lucram la asa ceva”. Nu? Peste alte cateva minute, dna Udrea ne prezinta parte din comisia interministeriala care lucreaza la contopoirea celor doua institutii mai sus mentionate . Deci, lucreaza sau nu, pentru ca auditoriul este confuz in aceasta faza. Inchiei episodul confuz cu un nou citat „Poate este la ei”. Cine sa fie? Documentul. Cine ei? Ministerul Culturii.

Comisia interministeriala, si nu intentionez sa jignesc auditoriul prin definirea tautologica termenului de interministerial, insa asuma mai multe ministere. O comisie comuna, lucrand la un proiect comun, isi arunca acest document dintr-o parte in alta peste capetele confuze si amuzate de deja comunul spectacol al responsabilitatii neasumate. Concluzionand firesc, documentul s-a ivit. Iar ca totul ce se iveste, nu are inceput si, deci, nici un factor generator.

O alta initiativa anuntata de dna Udrea este aceea de a readapta reglementarile deja existente, pentru ca cele actuale nu genereaza rezultatele dorite din cauza unor functionari / persoane cu functii publice care nu inteleg sa le aplice. Deci, normele nu sunt bune pentru ca cei ce trebuie sa le aplice / sa supravegheze respectarea lor nu intelg sa le respecte. Cadrul teoretic si normele simtului comun ne mana spre un alt truism – indentificarea disfunctionalitatilor trebuie sa aiba ca finalitate masuri care sa corijeze aceste disfunctionalitati. Legile sunt bune, implementatorii nu. Deci sa schimbam legile. Nu vreau sa decantez acest mesaj pana la epuizare, insa a croi legile pana la intrarea in legalitate a persoanelor cu functii publice pare mai degraba o masura anti-statala.

Au fost lansate posibile solutii. Dna. Udrea si-a notat, tacticoasa, cu ample gesturi de aprobare si incurajare a acestor sugestii, pe spatele unui document, toate aceste sugestii. Ma tem ca aceasta va fi doar una dintre ciornele domniei sale care va sfarsi precum multe alte ciorne. Dna Udrea a insistat foarte mult pe conceptul de buna credinta al clasei conducatoare. Pentru a salva acea ciorna va fi nevoie insa de mai mult decat buna credinta.

In scena intra Excelenta Sa, Henri Paul – Ambasadorul Frantei in Romania. Diplomat si  parte intr-un proces pe care chiar el l-a deschis impotriva Primariei Sector 1. In apropierea ambasadei, in apropierea intima spre ilegala a acestui sediu, se dezvolta un proiect imobiliar. Dl. Paul a gasit de cuviinta ca aceasta este o grava agresare a cladiri pe care el a „luat-o sub aripa’i protectoare”. Mai mult, domnia sa a publica Bucuresti neiubit, o carte-sinteza a tragediilor imobilelor-monument. Marele Paris da dovada de empatie in relatia cu Micul Paris.

Sa fie asta respect, buna credinta sau decenta?