Prea de tot

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘ilegal

Primarul cu p mic!

leave a comment »

Agonia Buzestiului este oglindirea maniacala a ambitiilor PMB. Pentru o administratie publica, ambitia este dezirabila. Doar asa, nazuind, izbandim. Insa, in cazul Buzesti, ambitiile au depasit vrerea societatii civile, a Ministerului Culturii si, pe-alocuri, chiar pe aceea a legalitatii.

Primaria Generala a Municipiului Bucuresti, prin reprezentantul ei pe pamant (oare?), s-a ambitionat sa duca la indeplinire un plan pe care Ceausescu l-a pus cap la cap si l-a lasat mostenire celor care vor dori sa ii duca la indeplinire indraznetele-i manifestari faraonice. Daca in urma cu o luna povesteam despre demolarea unui imobil valoros pentru spatiul urban bucurestean, revenim cu o actualizare a situatiei. Intre timp au fost demolate Hotel Marna si Casa Constantin Radulescu (Cinema Feroviar). Restul imobilelor din calea proiectului au fost evacuate.

Tot ceea ce domnul Oprescu a facut pana acum cu privire la acest proiect este fie dovedit a fi ilegal fie „a-legal”, avand in vedere ca exista procese cu privire la proiect, deci verdictele finale nu au fost date. Si totusi, aproape retoric – cum se face ca nu poate fi oprit? Popularitatea domniei sale, acel om care s-a dezbarat de politica si care face administratie pur si simplu sa fi distras atentia publicului? Limbajul strengaresc si usor smechersc nu tulbura judecata limpede a justitiei si a cetatenilor cu atitudine critica – acest limbaj este o dovada in plus a practicilor golanesti de a administra orasul.

Dupa aproximativ 3 luni de demolari intense, vestea a ajuns pe Kiseleff. Domnul Ministru Kelemen Hunor promite sa protejeze, in al 17-lea ceas, ce mai poate fi protejat. Insa, in ceea ce priveste aceasta problema, Ministerul Culturii „actioneaza pasiv” – nu va declasa imobilele ramase in picioare de pe Buzesti. Nu e lucru mare, insa zicem multumim.

Intre timp, imobilele mai sus mentionate sunt evacuate sub pretextul ca au fost declasificate si urmeaza sa fie demolate. Justitia numeste asta fals in acte, noi ne-am hazarda si am numi-o minciuna. Odata evacuate imobilele, s-a instaurat o forma de anarhie urbana. Cladirile au devenit resurse – lemnul (podele, aocperis, tocurile), pentru foc, ornamentele din fier si tevile – fier vechi. Si unde este politia comunitara in tot acest tablou? Pe Buzesti, patruland. La intrebarea cumva fireasca intr-un stat de drept – de ce nu interveniti? Practic sunt distruse cladiri de patrimoniu. Raspunsul este paradoxal – Noi am fost mobilizati aici pentru a supraveghea sa nu se incaiere intre ei. Cine? Hotii!

In mod cert, cand va primi hartia de la Minister cu refuzul de declasare, rapunsul implacabil al „Primarelui” va fi rispisa de bani publici pentru reabilitarea unor imobile vandalizate. Vandalizate de cine? Vandalizate de chiar primar prin deciziile de evacuare fortata. Deci sa facem un calcul cu cat ne-ar costa reabilitatea lor si sa emitem o factura pe numele domniei sale.

Cazul Hala Matache este in egala masura halucinant si revoltator. Exista discursuri in paralel: Ministerul Culturii declara ca nu va fi declasata si domnul Oprescu promite demolarea ei si reconstruirea „oleaca mai in spate”. Despre reconstructia unui imobil de patrimoniu am mai discutat aici, insa despre halucinanta ambitie si lipsa de obedienta a Primarului in fata unor mecanisme de decizie superioare nu. Si, totusi, cate am putea spune?

Avand in vedere antecedentele PMB – demolarea unui imobil sambata spre duminica noaptea, ne hazardam sa il denumim pericol public. La fel de bine se poate propti cu buldozerul si in Hala Matache. Si, de ce nu, si in Palatul Stirbei Voda, in Ateneu.

Ne putem trezi, in zorii unei zile de duminica, cu un buldozer deasupra noastra si cu domnul Oprescu, cu cascheta, zambind had si aratandu-ne cum, peste casa noastra, va trece o autostrada, mantuirea soferilor din toata Romania.

Anunțuri

Written by Irina Zamfirescu

Februarie 4, 2011 at 1:19 pm

Facultatea de Drept comite stangacii

with 2 comments

Sa faci ce zice popa, nu ce face el! Deci, cum ar veni, sa faci cum inveti pe bancile facultatii de drept, nu dupa cum invoca ea legea. Invatatura populara si intelepciunea seculara nu par insa sa mai aiba de-a face cu normele de drept si cu statul, asa cum ar trebui el sa fie conform teoriilor politice.

In anul 2005, printr-o ordonanta de Guvern, care a fost intarita in 2007, prin alta ordonanta de Guvern, se interzicea schimbarea destinatiei spatiilor verzi. Ce e verde, asa sa ramana. Dar cu 2 ani inainte prima prevedere care protejeaza spatiile verzi, Primaria Sector 1 a aprobat un PUZ, legal, insa nu si moral (sa nu intram in polemici cu iz filosofic, insa legile se nasc tocmai pentru a preveni situatiile in care bunul simt ar putea fi incalecat de apucaturi meschine, individuale sau de grup). Astfel ca, in 2003, a fost avizat pozitiv un PUZ care prevedea construirea a ceva (ceva orice, dar din betoane) pe spatiul verde. Si cum anii au trecut, mai precis 5, PUZ-ul a expirat. Beneficiarii acestuia insa au insistat si au revenit in 2009 cu aceeasi cerere, dar de asta data la PMB – este singura institutie care poate aviza PUZ-uri in Bucuresti. Doar ca PUZ-ul, in forma lui din 2005, este ilegal. Transformarea zonei verzi in zona construita nu poate fi avizata, nu poate fi luata in considerare serios fara a abuza de lege.

Si ce fac beneficiarii – Facultatea de Drept si o doamna avocat (deci tot cu legea in mana si in minte)? Ce stiu ei mai bine – apeleaza la lege. Si asa au ajuns in instanta cu acuze la adresa PMB, si acum citam: “ un refuz nejustificat in conditia in care documentatia depusa este completa, iar obligatia de a supune aprobarii CGMB a acestui act administrativ subzista din anul 2002”. Deci dosarul este complet, de ce se cramponeaza institutia? De lege si de toate binefacerile ei.

Paradoxul provine de la cei care reclama incompetenta PMB – spiritul si litera legii, valorile si etica din spatele sistemului de drept. Nu ne asteptam ca facultatea de drept ori un avocat, oricare ar fi acesta, sa dea dovada de valori ecologiste – si asta in virtutea faptului ca asteptarile noastre sunt de cele mai multe ori inselate, deci am decis sa nu ne mai asteptam la astfel de lucruri. Insa, parca niste deontologie si profunzime nu strica unor materializari ale conceptului abstract de legalitate.

A existat o dezbatere publica pe tema acestui PUZ – probabil prea multa democratie pentru a fi inteleasa de reclamanti. Au fost centralizate observatii cu privire la acest PUZ si urmeaza ca acesta sa se discute in sedinta Consiliului General al Primariei Bucuresti. Invitam reprezentantii Facultatii de Drept sa ne explice paradigma in care se afla si cum se face ca un PUZ care si-a pierdut valabilitatea trebuie sa existe in virtutea faptului ca a mai existat odata si in ciuda legilor care zic ca nu se mai poate.

Written by Irina Zamfirescu

Octombrie 6, 2010 at 10:11 am

Strada Mihai Eminescu, nr. 186

leave a comment »

Sursa Hotnews,Fost imobil vechi din strada Mihai Eminescu

Sursa Hotnews,Fost imobil vechi din strada Mihai Eminescu

Justitia este ultimul resort pentru a contracara efectele unui abuz. Iar o decizie definitiva produce efecte, evident, definitive. Pentru a duce la indeplinire o astfel de decizie se apeleaza la un executor judecatoresc. Cand si aceasta este depasit, politia trebuie sa intervina.

In strada Miha Eminescu, intr-o zona protejata, se lucreaza la ridicarea unui imobil de 7 etaje. Caracteristicile zonei interzic o astfel de trufie: nu poate fi construit un astfel de imobil (anuntat a fi bloc de locuinte) in aceasta zona. Incompatibilitatea nu se limiteaza la aprecierile noastre, legea o sustine.

Ca si cum aceast lucru nu ar fi suficient, lucrarile au afectat serios locuintele din vecintatea imobilului-wanna-be, surpand peretii caselor si ducand la prabusirea unei case vechi.

In acest moment ne putem creiona doua directii in care sa ne indreptatam revolta.

  1. Constructorul. A sfida interesul public in favoarea intersului privat nu este, intr-o societate de consum, o crima. De aceea exista institutii tampon: acestea trebuie sa negocieze interesul celor doua parti si sa decida conform cu legislatia. Astfel ca firmei cu pricina, in lipsa dovezilor care sa ateste diverse practici oculto-ilegale, nu ii putem acuza de intentiile marete, cam de 7 etaje. Putem insa sa ridicam (sic!) suspiciosi din spranceana in fata uneia dintre minciunile lor: au anuntat intentia de a construi imobil de locuinte. Insa criza, bat-o vina, a blocat piata imobiliara. Deci pe parcurs se razgandesc si contruiesc un imobil de birouri. Ce mi-e una, ce mi-e alta, zic ei. Haideti, domnilor, nu vrem sa va jignim si sa va descriem cum, spre exemplu, traficul intr-o zona de cladiri cu birouri este fundamental diferit fata de traficul dintr-o zona cu apartamente. Si pentru a incheia cu acest actor, sa ii explicam ca declaratiile lipsite de proba sunt barfe. Acestia sustin ca riveranii au cerut banii pentru a nu mai face lobby pentru oprirea constructiei. Nu spunem ca nu ar fi adevarat, dar sa ne arate si noua o proba pentru ca o minciuna poate genera multe altele.
  2. Autoritatile. Care autoritati? TOATE! Azi suntem categorici si ridicol de agresivi pentru ca azi suntem nervosi rau. Sa o luam cumva cronologic. In faza de avizare. Autoritatile exista pentru ca exista legi. Prinosul pe care acestea ar trebui sa il aduca acestor minunate inventii sociale care le genereaza salariul este inlocuit cu dispretul si oportunismul. Ministerul Culturii, Primaria Sector 2, cu toate directiile-i din dotare, au primit adrese de la riveranii din zona cu privire la acest proiect. Bagam seama ca aceste instituii duc lipsa acuta de PR ori strategie de comunicare. Raspunsul acestora a pus in balanta doar impertinenta si sfidarea – daca situatia nu le este pe plac, sa se adreseze instantelor. Cu alte cuvinte, cetateanul face treaba de teren, iar institutia desface treaba birocratic. Cum a ajuns ca acel imobil sa obtina avizele de constructie cand, evident, nu isi avea cazul? Mai mult, atunci cand o instanta da un verdict in defavoarea unui astfel de proiect, exista doar doua posibilitati: toate instantele implicate in avizarea constructiei sunt fie proaste, fie infractoare. Zau ca nu jignim oameni, deci nu le putem aplica termeni precum „prosti”. Si daca tot am ajuns la acest capitol, sa aducem in discutia si politia. Cetatenii au iesit ieri sa blocheze cu propriile masini santierul. Politia s-a prezentat la „ fata locului” si a rezolvat situatia: santierul a fost eliberat de multimea zgomotoasa. Politia, conform statutului, apara litera legii. Legea a dat, asa cum am mentionat, o sentinta. Din nou ne aflam in postura deloc comoda noua: acei politisti fie nu pot/sti a citi litera legii, fie sunt fideli (aici lipseste un complement direct, nu ne hazardam sa completam fraza).

Casa din strada Eminescu nr 186 este compromisa. Imaginea institutiilor publice asemenea. Dar legea? Cu legea ce ati avut?

Written by Irina Zamfirescu

Martie 20, 2010 at 7:01 pm

Publicat în proiecte publice

Tagged with , , ,