Prea de tot

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘Primaria Generala

Martiriul PUZ-ului Buzesti – Berzei

leave a comment »

Primaria Generala s-a prins ca nu mai poate umbla cu PUZ-ul vopsit.Astfel ca il face frumusel, colorat, cum trebuie sa fie pentru a fi prezentat lumii si il pune acolo unde PMB intelege sa faca consultare publica – pe website. Daca esti cetatean si te intereseaza cum va sta treaba cu zona Buzesti – Berzei – Etc , ai de ales intre o plansa din care, evident, intelegi cum niste culori se potrivesc sau nu cu altele si un text. Textul este melodramatic si descrie lupta de secole a romanilor fata cu dusmanul – fie el turcul, molima sau cetateanul stupid care nu intelege dezvoltarea!

 

Va propunem un exercitiu de analiza si interpretare. Luam textul pe care administratia ni-l pune la dispozitie (http://www.pmb.ro/servicii/urbanism/proiecte/files/1/ps/Memoriu.pdf) si il comentam, in direct, cu ascultatorii nostri!

Contextul in care se dezvolta acest proiect este unul de o factura aparte.”  Asa incepe documentul. Aparte de cine? Mai departe nu ne descrie caracterul de deosebire – nici fata de ce, nici cu ce anume este deosebit. Sau poate factura aparte vine din “P.U.Z. DUBLARE DIAMETRALA NORD-SUD BUCURESTI” care a fost deja pus in aplicare pe o lungime importanta”. Astfel ca, sintetizand, avem sub ochi un PUZ spre aprobare, deja pus in aplicare, pe o lungime importanta. Aparte este oare atunci cand te apuci de treaba inainte de a avea binecuvantarea Legii?

Lucrarile nu pot fi demarate in lipsa avizarii unui PUZ. Este ca atunci cand medicul iti sparge teasta pentru a verifica daca tumoarea este suficient de mare pentru a fi vizibila la tomograf. Si mai grav este ca argumentul demararii lucrarilor este folosit ca pro PUZ. Aceasta demarare a lucrarilor anterior aprobarii PUZ-ului este o circumstanta agravanta! Este ciudat cum administratia defileaza cu cu acest argument, care in fapt o incrimineaza.

Dupa 1989, se pare ca au inceput lipsurile. Explicatia: „Lipsa mijloacelor financiare si a timpului necesar pentru dezvoltarea unei retele de transport in comun (cu precadere metrou) de o calitate si densitate a traseelor care sa-l transforme intr-o alternativa preferabila deplasarii cu automobilul propriu”.  De aici se poate deduce (sau suntem noi predispusi spre optimism) ca administratia publica locala a inteles: transportul in comun este solutia durabila pentru orice oras. Aceasta „lipsa de bani, deci abandonam solutia potrivita” este nu un compromis, ci un sofism. Revenim la pacientul nostru imaginar – nu aveti bani de o operatie pe creier pentru tumoarea dumneavoastra, insa va ajung banii pentru amputarea membrului inferior drept! A face sosele prin centrul orasului pentru a diminua traficul este fix aceasta operatie de compromis!

„Libera folosire a automobilului a fost perceputa de catre majoritatea populatiei ca un castig al libertatii individuale, dupa restrictiile existente anterior anului 1989 in aceasta privinta. In aceste conditii, factorii de decizie au evitat cu grija orice masura de restrictionare a folosirii automobilului”. Acesta este punctul culminant al prezentarii. Care este studiul care atesta ca gaura din steagul de la revolutie reprezinta in fapt frustrarea de secole a romanilor de a nu avea masina? Iata,revolutia in fapt a fost despre masini. Si daca au fost starnite astfel  de pasiuni in 1989, de unde stim noi ca prin masuri care vin sa descurajeze traficul poporul nu mai iese o tura in strada? De unde? Din Anglia, spre exemplu, unde pentru a intra cu masina in centru trebuie achitata o taxa descurajant de mare.

O contributie la aceasta renuntare [proiectelor de restructurare urbana] a adus-o si factorul psihologic, teama noilor decidenti de a fi asemuiti cu presedintele Ceausescu in cazul in care ar fi recurs la actiuni de expropriere si demolare, chiar si in situatii justificate de realizare a unei coerente urbane necesare”. Planul pentru Buzesti – Berzei este scos din sertarul secret al tovarasului. Tipul de actiune – demolare fara discernamant si evacuari in mizeul iernii (asa cum s-a intamplat in Decembrie 2010, in ciuda legilor care interzic acest lucru) sunt practici coborate din regimul totalitarist. Coerenta urbanistica necesara despre care se face vorbire la finalul paragrafului exista – situatia creata acum este in perfecta armonie cu contextul in care s-a construit Casa Poporului, spre exemplu.

Gata, lucrurile s-au luminat si colorat. Administratia a pus punctul pe psi si ne-a aratat de ce suntem in halul in care suntem: din cauza istoriei zbuciumate si nematurizate (miroase a nostalgie pe culoarele Primariei Generale), dar si din cauza cetatenilor nevricosi din fire sau din masochism. Dincolo de balada administrativa, singurul argument vehiculat pare a fi santierul este deja inceput, haideti sa ne miscam pentru a nu accentua disconfortul”. S-or fi prins autorii acestei justificari ca, de fapt, este un santaj si o mea culpa publica.

Dar, pentru ca nu mai vrem sa gaurim steaguri in Piata Universitatii, ne bizuim pe lege si pe urgentarea procedurilor. In manualele de drept si de educatie civica scrie negru pe alb: daca avizele lipsesc, vei fi tras la raspundere si supus unui oprobiu. Justitia inca mai judeca, evident, partea cu raspunderea. Insa oprobiul?

 

Nota: daca doriti sa va exprimati opiniile pe site-ul PMB cu privire la acest PUZ, fiti concisi. Foarte concisi – uneori aveti la dispoyitie doar 10 caractere! (cu tot cu spatii!). Si daca nu va apare comentariul este pentru ca administratia publica proceseaza (din) greu. Uneori atat de greu ca trece perioada de consultare si procesarea, deci postarea online a comentariului este o chestiune tabu.

Written by Irina Zamfirescu

Iunie 15, 2011 at 11:12 am

Legalitate, consultare, transparenta si moloz. Mult moloz.

with 3 comments

Ulita fantasmo-futuristica Buzesti – Berzei – Uranus – Calea Rahovei: Dl. Oprescu ne spune ca proiectul este minunat, ONG-urile demonstreaza ca nu este legal, moral si oportun. Prezumtia de protejarea a binelui comunitatii de catre administratia publica locala este o gluma proasta. Deci, ce facem?

Precaritatea calitatii traficului din Bucuresti este o axioma. O traim, nu o mai demonstram. Si atunci, masuri sunt necesare. Largim benzile pentru a face loc masinilor. Evident, din nou, o propozitie adevarata in sine. Insa, ceea ce o Primarie trebuie sa faca, este sa demonstreze ca solutia propusa nu este un truism, ci o solutie. Si atunci, largirea de pe Buzesti, cum o dovedim a fi oportuna?

Un proiect de o asemenea amploarea necesita un PUZ (Plan Urbanistic Zonal). Ceea ce putem traduce in strategie si planificare, cam cum se intampla toate lucrurile in administrarea oricarui lucru. Ceea ce proiectul propune nu este schitarea amatoristica a inca 2 benzi pe o ulita din Bucuresti, ci va fi o sosea care pleaca din Calea Buzesti si trece pe la Berzei, Uranus si se propteste in Calea Rahovei. O sosea care este prezentata de municipalitate printr-un contur. Studiu de oportunitate? Studiu de impact? PUZ? Detalii impuse de legislatia in vigoare. PMB este eficient: de la departamentul de Paint-arie (multumim Windows pentru ca exista) a plecat conturul viitoarei sosele. Si daca tot nu au cadadicsit cu studiile, de ce ar face-o cu obtinerea avizelor? O schita in Paint nu poate necesita deranjul Ministerului Dezvoltarii si Ministerului Culturii, deci o avizam la birourile de la etajul inferior, la Arhitectul Sef.

Cele doua dungi trasate la Paint-arie rad de pe fata arterelor Buzesti si Berzei niste cladiri de patrimoniu si trec prin niste zone protejate. De cine? De lege. Care lege? Una egala cu cea de sus mentionata si ignorata. Deci tratament egal pentru legile egale. Astfel ca PMB nu poarta grija unui Minister (Culturii, evident) usor amortit si somnolent, si trece cu parafa si peste neglijenta lui. In definitiv, somnul Ministerului Culturii naste Lipscaniul!

Majoritatea cladirilor de pe aceasta artera sunt intr-o stare avansata de degradare. Si, iata-ne, din nou, in fata unei axiome. Indignarea comun(ala) striga: demolare! Draga Indignare, unde erai cand bugetul capitalei, ani la rand, a avut buget zero pentru reabilitari cladiri patrimoniu? Dar, stimata Indignare, unde esti cand Ministerul Culturii, responsabil de cladirile de patrimoniu, le lasa cuprinse de mucegaiuri si vegetatii aeriene (admiram opera lui Cioran si, da, militam pentru spatiile verzi, insa nu in si peste structurile cladirilor). Sa ridice piarta importiva cinematografului Buzesti acela care a trimis o sesizare catre PMB ori Ministerul Culturii pentru a reclama, in calitate de cetatean, ca ii este incalcatul dreptul la cinematograful Buzesti!

Iar cand cetateanul motaie in cladirea de patrimoniu, departe de problemele strazii sale, se ivesc premisele ideale pentru o teapa infipta fix in dreptul de proprietate. Astfel se contureaza o alta suspiciune de ilegalitate in proiect: modalitatea in care PMB a declarat ca proprietatile oamenilor sunt de utilitate publica, ca trebuie sa fie expropriati si ca trebuie sa fie (stra)mutati. Incepem, firesc, cu evidenta: nu exista un studiu de oportunitate si de impact, deci nu exista fundament pentru declararea acelor cladiri ca fiind de utilitate publica. Aceasta nu este emanata din birouri si hartii, utilitatea publica este demonstrata. Proprietarii insa sunt deja evacuati.

Din fundal, domnul Oprescu: ” La ala ii reconstruiesc fatada la 250 de metri in spate”. Ala este cinematograful de mai sus. Si identificam deja un pericol indepartat, insa ne hazardam un pic: daca peste doi ani domnul Oprescu nu mai primeste de la noi stampila, va fi somer. Si, asa cum o arata cifrele, somerii iau calea strainatatii. Avertizam Italia: daca va bate la porti un anumit Sorin Oprescu care spune ca stie si poate, va darama Colosseumul si il va reface, din mulaje in ghips, un pic mai incolo. Care Colosseum? „Ala”.

Written by Irina Zamfirescu

Noiembrie 25, 2010 at 9:55 pm