Prea de tot

Just another WordPress.com weblog

Posts Tagged ‘Primarie

La tăți ni-i greu

leave a comment »

Institutiile publice, cu precadere cele locale, au chipul si infatisarea edilului care, evident, le conduce. Drept pentru care Primaria Sectorului 5, toamna devreme, parea incremenita in atmosfera unui targ comunal, cu coji de seminte la intrarea in institutie si persoane care fumau pe holurile instutiei. Voie buna, spirit voios si chef de munca ioc.

In urma cu aproximativ jumatate de an echipa Orasul esti tu! facea o ancheta – cum arata primaria povestita de consilieri locali. Evident, decenta oricarei anchete ne-a manat spre echidistanta, insa unde vointa nu e, echidistanta poate parea viciata. Dar am reusit, in ceea ce priveste Sectorul 5, sa discutam cu cate un consilier local PNL si un altul PDL. PSD ne-a tras teapa.

Ca sedintele de consiliu local, obligatoriu a se desfasura minim lunar, sunt cel mult la 2 luni jumtate, ca membrii CL nu au vazut niciodata documentatia din spatele propunerilor bugetului local, ca dl. Vanghelie vine noapte de teama de a semna hartii, le-am mai discutat. Haideti sa ne uitam in agenda recenta a domniei sale. E incarcata si cosmopolita.

Si Primarul de Sector, nu oricare Sector, chiar 5, si-a luat traista la spinare si a mers spre unde a vazut a fi mai bine. Cum isi doreste o guvernare de vis s-a indreptat spre The American Dream. S-a dus, s-a vazut, s-a vorbit cu niste oameni – experti intre ale guvernarii locale si nu numai. Si s-a intors. Cele discutat acolo au fost decodificate de dl. Primar in termenii “foarte minunat”. Mai mult, lucrurile sunt “extrem de complicate” si nu pot fi redate in cadrul  unei emisiuni asa, pe fuga. Acum se pregateste o intalnire intre dl. Vanghelie si Printul Charles.

Pana i se rezerva un loc in avion, cazarea si toate celelalte logistice, socializeaza cu europarlamentarii. Si asa a a ajuns cu unii dintre acestia in Zabrauti. I-a dus in acele case fara lumina, fara canalizare, fara asfalt ori voiosie.

Angajatul, oricare si oriunde, cand nu isi face treaba sta cumintel si isi compune ample rapoarte de activitate. Se inchide in birou, la calculatorul lui, unde cel mai probabil joaca Solitaire, insa unde pare preocupat si asudanda pentru a pastra niste aparente. E greu de crezut ca un angajagt care si-a ignorat fisa de post isi invita seful in retea sa i se alature.

Dar nu, dl. Vanghelie aduce pe agenda publica nenorocirile Sectorului. Le aduce, le urla si cere ajutorul. Agonia unui primar care si-a abandonat sectorul mandate la rand. Si cum tichia nu-i completa fara margaritar, dl. Vanghelie culmineaza apoteotic cu un fel de axioma: „Populaţia romă creşte mai mult decât cea a românilor şi trebuie să ne gândim serios la programe de integrare, pentru că altfel vom avea o mare problemă. Banii ce se alocă trebuie să fie cheltuiţi prin administraţiile locale pentru că acestea sunt singurele care cunosc problemele comunităţilor”. Deci, aflam asa – romii sunt predispusi inmultiri. Si, mai mult, primarul care nu a raspuns niciodata unei solicitari de informatii in baza legii (oricare ar fi ea) isi cunoaste comunitatea. Ori dl Vanghelie sugereaza ca a fost atat de prins cu studii sociologice in teren, incat nu a mai avut timp de cele administrative?

Acum o jumatate de an, in fata ghiseului sordid si inghesuit al Sectorului 5 traiam o experienta sora cu moartea statului democratic – dna. care centraliza solicitarile „indivizilor” externi institutiei, cu ochii bulbucati si mana tremuranda pe document, cu o grimasa de functionar care a fost prins cu mana in sertarul cu documente secrete, ne intreaba: „vreti raportul de activitate a lu’ Sefu?!”. Aceasta este primaria ce va fi mantuita de Printul Charles, de expertii americani si de europarlamentari. Cat despre cetateni, mantuirea lor vine de la libertatea de miscare in cadrul Bucurestiului si miscarea migrationista aferenta.

Anunțuri

Written by Irina Zamfirescu

Februarie 22, 2011 at 10:13 am

Administratia publica, la loc pazit de transparenta

with 3 comments

Ideea unui „Raport de monitorizare a administraţiei publice locale în procesul dezvoltării urbane” a apărut într-un puseu de naivitate. Practic, am vrut o schimbare de paradigmă în relaţia dintre autoritatea publică şi ONG-uri. Am încercat să disipăm acel mit conform căruia între cei doi actori nu există dialog, ci doar confruntări sângeroase. Aşa că am creat un cadru metodologic care le-ar fi permis factorilor de decizie din administraţie să îşi evalueze onest şi liber propria activitate. Fără întrebări tendenţioase sau acuzatoare. Dimpotrivă, aveau ocazia să ne explice în detaliu cât de complicată este activitatea lor şi care le sunt opreliştile. Nu de alta, dar ar fi fost un bun prilej ca să punem capăt bârfelor despre neimplicare şi amatorism, care tot circulă în spaţiul public atunci când vine vorba despre aleşi locali şi funcţionari publici.

După trei luni de muncă de teren, telefoane, faxuri şi invitaţii cordiale am rămas cu sentimentul că oraşele noastre sunt conduse din umbră, de nişte anonimi care nu doresc să expună nimic din tainele orândurii administrative. Legea transparenţei era doar un alt exemplu de umor negru, dialogul era o fantezie, iar legea administraţiei publice locale era doar o întâmplare. Puţini au dat curs iniţiativei noastre. Mulţi au promis că-şi vor face loc în agendele lor pentru o şuetă aplicată despre exerciţiul funcţiunii. Cei mai mulţi ne-au ignorat cu desăvârşire.

Bruma de informaţii şi destăinuiri pe care le-am colectat aici sunt doar vârful icebergului. Dacă ar fi să le luăm ca atare, dezvoltarea urbană este la pământ. Legislaţia în vigoare este respectată doar formal, adevăratele decizii fiind luate pe criterii strict politice. Aparatul administrativ, plin de compartimente şi birouri, este un paravan pentru incompetenţă şi incompatibilităţi. Iar consilierii aleşi civic şi democratic nu au nicio legătură cu electorii. Contractul dintre cetăţeni şi aleşi pare să fi fost dizolvat, unilateral, de către cei din urmă, chiar din ziua numărătorii voturilor. Ambiguitatea pare să fie cea mai traficată monedă în actul guvernării locale şi are dublă utilizare. O dată, în relaţia cu cetăţeanul şi comunitatea, care nu apar nici măcar în discursuri, darămite în organizarea unor consultări publice reale şi eficiente. Dar şi în relaţia cu competitorii politici sau cu superiorii din aparatul executiv. Nu de puţine ori, aparatul executiv este pus în mişcare sau ţinut în repaus tocmai de ambiţii politice.

Din păcate, disfuncţionalităţile identificate cu ajutorul celor care au binevoit să răspundă punctual întrebărilor noastre nu produc revelaţii. Doar frustrări şi confirmări ale unor ipoteze mai vechi. Cetăţenilor le-au fost confiscate oraşele (comunităţile), care au devenit locul de joacă al unor personaje mult prea mistice pentru zilele pe care le trăim. Constatăm cum dezvoltarea urbană a fost transformată într-un este un domeniu exclusiv şi exclusivist. Ne uimeşte încăpăţânarea cu care factorii de decizie refuză să trateze acest proces în rotunjimea lui. Deciziile despre oraş implică mobilizarea şi consultarea aproape permanentă a comunităţii. Deciziile nu se iau la masa verde şi nu prin telefoane şuşotite (cu suprataxă).

Însă, cât timp demersuri similare cu ale noastre vor fi tratate cu cvasi-indiferenţă, ne vom simţi legitimaţi să suspectăm administraţia publică de practici oculte. Chiar dacă a intrat deja în limbajul comun, administraţia publică este angajată de către cetăţean. În mod evident, serviciile prestate de administraţia publică fac obiectul unor sesizări la Oficiul Naţional pentru Protecţia Consumatorului. Procesul de reconciliere între părţi nu ar trebui să fie dureros. Pur şi simplu cineva va începe să îşi ia munca în serios. În cazul de faţă, administraţia locală.

Written by Irina Zamfirescu

Decembrie 14, 2010 at 1:15 pm

Post telefonic temporar deranjat

with one comment

La telefon,cu PMB

La telefon,cu PMB

Post telefonic temporar deranjat

Acesta este singura discutie intre Primaria Municipiului Bucuresti si orice cetatean care are o treaba sau alta cu un membru ori altul.

Taman bine, zilele acestea PMB a facut si a dres si a propus un buget pentru Bucuresti.

Bugetul PMB este bugetul fiecarui cetatean pentru ca, in pofida a ceea ce dl. Sorin Oprescu numeste „placa cetateanului – fondurile astora sunt fonduri publice” (sic! revenim la obsesiile noastre), bugetul nu este al Primariei, ci al nostru. Drept pentru care, precum o familie chibzuita si grijulie ce ne aflam noi, catateanul, ne uitam la ce bani avem, cantarim nevoile Bucurestiului si ne apucam de pus pa hartie proiectii financiare. In spatele unui buget stau taxele si impozitele, iar in fata lui se asterne promisiunea unui oras mai bun. Punctul 0 il reprezinta votarea acestui buget.

Azi, organizatiile Platformei pentru Bucuresti au reclamat Primariei modul in care alege sa cheltuiasca aceste fonduri. Cum au reclamat? Din autobuz in metrou, in alt metrou si in holuri pline de functionari bezmetici si exuberanti de mirosul unei mochete caramizii pentru trafic greu.

Vrem sa ne sustinem punctul de vedere, iar legea ne sustine sa facem asta. Conform legislatiei (legea 273 si legea 52), timp de 30 de zile proiectul de buget trebuie sa fie public. In aceasta perioada se centralizeaza sugestii si reclamatii pe acest document si, pentru fiecare dintre ele, se emite o pozitie oficiala. Am observat unele inadvertente la acest proiect si, conform mai sus mentionatei precautii, am vrut sa le sesizam si domniilor sale, reprezentantii nostri in tranzactiile financiare din banii publici.

Scriem un document oficial, cu exprimari echilibrate si cu un ton politicos, pentru ca asa se cade. Le explicam cum e cu Legile mai sus mentionate (cutuma spune ca orice administrator / functionar / persoana cu functie publica are in constiinta, la orice pas aceste decantari ale intelepciunii juridice, insa cutumele devin exceptii in cazul PMB) dupa care insiruim ce consideram noi oportun (pentru aceste detalii, ia mergeti dumneavoastra pe  http://www.urbanitate.activewatch.ro, ca prea rataciti pe bloguri informale!).

Manualul de comunicare interinstitutionala ne indica pasii: numar de inregistrare, fax catre institutia cu pricina, telefon pentru a primi numarul lor de inregistrare. Minunat. Sunam la cabinetul dlui. Primar: Linie telefonica temporar deranjata. Sunat la Secretariatul General al PMB, suna ocupat, obsesiv si repetitiv. Sunam la cabinetele unor consilieri, acelasi tratament. Domnii si doamnele se muta.

Haideti ca am ajuns la subiectul nostru. Noul sediu, pentru care achitam (noi, contribuabili, ma scuzati de obsesie), aproape 2 milioane si jumatet de euro anual, este asaltat de functionari imbacsiti de praf si bodoganind constatnt cu privire la noul lor statut de carausi. Isi cara calculatoare, dosare, cutii, cani, bibelouri. Si, pe drum dinspre Regina Maria pana pe Splai se pare ca au uitat de comunicatii. Ajunsa la registratura pentru a depune contestatia, reclam, confuza si usor amuzata: „ma scuzati ca va deranjez si eu cu contestatia mea, insa liniile telefonice se pare ca sunt moarte”. „Da, si maine o sa fie asa. Se muta”.

Seninatatea doamnei a fost dezarmanta. Deci, printre acele cutii, lazi si pachete se gasesc si cablurile aferente telecomunicatiilor. Zilele acestea se ocupa cu mutarea lor peste podul ce va sa vie de la Grozavesti. Admit, aceasta este varianta hilara si putin probabila. Probabil ca printre acele doamne asudande si carande, sunt doamnele de la celalat fir. Au lasat receptoarele ridicate din furca, sa nu fie acuzate de rea credinta, si au pornit pe Dambovita in jos, precum Fefeleaga-Imobiliara administratiei publice.

Cum poti sista comunicarea cu o institutie publica? Sa aderam teoriei conspirationiste si sa o punem pe seama unei strategii: daca nu dau de noi pe telefoane si faxuri, poate ne lasa bugetul in forma propusa de noi? Domnilor si doamnelor, aceasta este o circumstanta agravanta. Agravanta grav (sic!).

Ajunsa si pe holurile noului sediu, cu aceeasi petitie in mana, surprind discutia unui grup de carausi-functionari. O doamna cheama alarmata o sumedenie de superiori: „eu nu o sa pot respira in acest birouas. Am nevoie de un spatiu. Cum  sa lucrez aici? Va bateti joc de mine?”.

Doamna, ia incercati dumneavoastra sa dati de un membru al institutiei dumneavoastra prin telefon. Veti descoperi o noua dimensiune a bataii de joc.

La telefon, cu PMB

La telefon, cu PMB

Written by Irina Zamfirescu

Martie 22, 2010 at 8:21 pm